Întrebare
Ce este credința în Dumnezeu?
Răspuns
Credința în Dumnezeu este încrederea în El, bazată pe o înțelegere adevărată a cine este El, așa cum este revelat în Biblie. Credința în Dumnezeu implică o acceptare intelectuală a faptelor referitoare la Dumnezeu și o încredere în acele fapte care schimbă viața.
Credința în Dumnezeu are mai multe componente. Prima este credința că El există cu adevărat. Totuși, simpla credință că Dumnezeu există nu este suficientă. După cum explică Iacov 2:19, demonii cred și ei în existența lui Dumnezeu.
După ce recunoaștem că Dumnezeu există, al doilea element al credinței în Dumnezeu este angajamentul. Credința care nu duce la acțiune este o credință moartă, nu o credință adevărată (Iacov 2:26).
Cu toate acestea, chiar și o credință în Dumnezeu care ne motivează la acțiune nu este suficientă. Pentru ca credința în Dumnezeu să fie autentică, trebuie să Îl acceptăm așa cum S-a revelat El în Scriptură. Nu ne este permis să acceptăm atributele lui Dumnezeu pe care le preferăm și să le respingem pe cele pe care nu le preferăm. Dacă nu Îl acceptăm pe Dumnezeu așa cum este El, atunci ne punem credința într-un dumnezeu fals creat de noi înșine. Multe "religii" fac exact acest lucru, dar orice religie care nu se bazează pe Biblie este o religie a făuritorului cu un Dumnezeu al celui care o făurește. Pentru ca credința în Dumnezeu să fie autentică, ea trebuie să se bazeze pe Dumnezeul autentic. De exemplu, Dumnezeul Bibliei este trinitar, astfel încât credința adevărată în Dumnezeu trebuie să accepte divinitatea și calitatea de Persoană a Fiului și a Duhului Sfânt, precum și a Tatălui.
Astăzi există multă confuzie cu privire la natura credinței. Se spune că, atunci când i s-a cerut să definească credința, un băiețel de la Școala duminicală a răspuns: "Să crezi ceea ce știi că nu este adevărat." Mulți dintre "noii atei" pun credința în opoziție cu știința și dovezile. Ei spun că creștinii au credința că Dumnezeu există, dar că ateii au dovezi empirice pentru știință. Creștinii au credință, dar oamenii de știință au cunoștințe. Această comparație înțelege greșit natura credinței în Dumnezeu.
Credința în Dumnezeu nu este un salt orb fără nicio dovadă sau, chiar mai rău, contrar dovezilor. Credința este pur și simplu încredere. Creștinul are încredere în Dumnezeu. Ateul științific are încredere în știință. Dacă un ateu folosește metoda științifică pentru a descoperi un medicament și apoi ia acel medicament, el își exercită credința. El are încredere în datele sale și are încredere că medicamentul îl va vindeca, nu îl va otrăvi. Unii oameni pot lua medicamentul fără să se gândească deloc la modul în care a fost dezvoltat sau la cine l-a preparat. Alții pot lua medicamentul numai după ce au investigat temeinic fiecare aspect al cercetării. O persoană îl poate lua cu mare încredere, în timp ce alta îl ia cu timiditate. În ultimă instanță, oricine ia medicamentul își exercită încrederea în acesta. În cele din urmă, nu puterea credinței este cea care determină dacă medicamentul va funcționa, ci eficacitatea medicamentului. O credință mare în medicamente proaste nu va vindeca o persoană. Ceea ce face diferența este obiectul credinței, nu puterea credinței. Incertitudinea cu privire la un medicament bun nu va împiedica eficacitatea acestuia, atâta timp cât este luat conform prescripției. Credința nu este opusul îndoielii; de fapt, îndoiala poate exista chiar și în inima credinței (vezi Marcu 9:24). O persoană poate exercita credința (încredere și angajament) și, în același timp, să nu fie sigură de lucrul sau persoana față de care s-a angajat. Cineva a definit odată îndoiala ca fiind "credința care caută înțelegere".
Unii oameni pot avea încredere în Dumnezeu pur și simplu pentru că li se pare intuitiv. Poate că au fost crescuți într-un cămin creștin și învățați Biblia de când se știu. L-au văzut pe Dumnezeu lucrând în viața altor oameni și pur și simplu au încredere în El. Alții poate că au ajuns la credință doar după o examinare minuțioasă a dovezilor în favoarea lui Dumnezeu. Indiferent dacă decizia de a avea încredere în Dumnezeul Bibliei este intuitivă sau deliberată, aceasta este semnul credinței autentice.
La fel, ateul poate ajunge la ateismul său prin intuiție sau după o deliberare atentă. În cele din urmă, el are credința că Dumnezeu nu există pentru că are încredere fie în instinctele sale, fie în investigațiile sale și se angajează să trăiască într-un mod care este consecvent cu convingerile sale. Contrar afirmațiilor noilor atei, toată lumea are un fel de credință - toată lumea are încredere în ceva. Este imposibil să trăim fără să ne încredem în ceva, chiar dacă este vorba doar de fiabilitatea celor cinci simțuri ale noastre. Obiectul credinței noastre este ceea ce face toată diferența.
English
Ce este credința în Dumnezeu?
