Întrebare
Cum poate mântuirea să nu fie prin fapte când se cere credință? A crede nu este o faptă?
Răspuns
Mântuirea noastră depinde numai de Isus Cristos. El este Substitutul nostru, luând pedeapsa pentru păcat (2 Corinteni 5.21); este Mântuitorul nostru din păcat (Ioan 1.29); este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12.2). fapta necesară pentru a ne asigura mântuirea a fost săvârșită în mod deplin de Isus Însuși, care a trăit o viață perfectă, a luat asupra Lui judecata lui Dumnezeu pentru păcat și a înviat din morți (Evrei 10.12).
Biblia e foarte clară că faptele noastre nu sunt de ajutor pentru a merita mântuirea. Suntem salvați „nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire" (Tit 3.5). „Nu prin fapte" (Efeseni 2.9). „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar." (Romani 3.10) Aceasta înseamnă că sacrificiile, ținerea poruncilor, mersul la biserică, a fi botezat și alte fapte bune nu pot salva pe nimeni. Indiferent cât de „buni" suntem, nu ne putem măsura niciodată cu standardul de sfințenie al lui Dumnezeu (Romani 3.23, Matei 19.17, Isaia 64.6).
Biblia e la fel de clară în privința faptului că mântuirea e condiționată; Dumnezeu nu-i mânuiește pe toți. Singura condiție pentru mântuire e credința în Isus Cristos. De aproape 200 de ori în Vechiul Testament, credința e declarată a fi singura condiție pentru mântuire (Ioan 1.12, Fapte 16.31).
Într-o zi, niște oameni L-au întrebat pe Isus ce pot face pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?" Isus i-a îndreptat imediat înspre credință: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El." (Ioan 6.28-29) Așadar, întrebarea vizează lucrările lui Dumnezeu (plural), iar răspunsul lui Isus e că lucrarea lui Dumnezeu (singular) este să crezi în El.
Harul constă din faptul că Dumnezeu ne dă ceva ce nu putem câștiga sau merita. Potrivit cu Romani 11.6, „faptele" de orice fel distrug harul – ideea este că un muncitor câștigă plata, în timp ce acela care primește harul pur și simplu îl primește, nu îl câștigă. Pentru că mântuirea e în întregime prin har, nu poate fi câștigată. Credința, prin urmare, e o nonfaptă. Credința nu poate fi considerată cu adevărat o „faptă", sau altfel ar distruge harul. (Vezi și Romani 4 – mântuirea lui Avraam a depins de credința în Dumnezeu, spre deosebire de orice faptă pe care a făcut-o.)
Să presupunem că cineva îți trimite un cec anonim în valoare de 1.000.000 de dolari. Banii sunt ai tăi dacă-i vrei, dar trebuie să aprobi cecul. Sub nicio formă nu poate fi considerată semnarea numelui tău o câștigare a milionului de dolari – aprobarea e o nonfaptă. Nu te poți lăuda niciodată că ai devenit milionar prin simplu efort sau prin priceperea ta în afaceri. Nu, milionul de dolari a fost pur și simplu un dar și semnarea numelui tău a fost singura modalitate de a-l primi. În mod similar, exercitarea credinței este singura modalitate de a primi darul generos al lui Dumnezeu, și credința nu poate fi considerată o faptă vrednică de dar.
Credința adevărată nu poate fi considerată faptă pentru că credința adevărată implică o încetare a faptelor noastre făcute în firea pământească. Credința adevărată Îl are ca obiect al ei pe Isus și lucrarea Lui în locul nostru (Matei 11.28-29, Evrei 4.10).
Pentru a duce acest lucru și mai departe, credința adevărată nu poate fi considerată faptă pentru că însăși credința este un dar de la Dumnezeu, nu ceva ce producem prin noi înșine. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." (Efeseni 2.8) „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis." (Ioan 6.44) Laudă-L pe Dumnezeu pentru puterea Lui de a mântui și pentru harul Său de a face mântuirea o realitate!
English
Cum poate mântuirea să nu fie prin fapte când se cere credință? A crede nu este o faptă?
