În ce fel credințele cu privire la Creație au impact asupra restului teologiei noastre?


Întrebare: În ce fel credințele cu privire la Creație au impact asupra restului teologiei noastre?

Răspuns:
Dezbaterea creație/evoluție e dezlănțuită de ani de zile. Pentru mulți seamănă cu doi oponenți care strigă unul la celălalt, dar nimeni nu ascultă cu adevărat. Înverșunarea dintre ei a crescut până în punctul în care fiecare parte o leapădă automat pe cealaltă – evoluționiștii îi leapădă pe creaționiști ca fiind complet ignoranți față de știință, iar creaționiștii îi acuză pe evoluționiști că se implică în tot felul de conspirații machiavelice, ca să-și reducă la tăcere adversarul. Aceasta nu înseamnă să lepădăm argumentele ambelor părți ca fiind hiperbolice, ci pur și simplu arătăm că există foarte puțin dialog onest în acest război verbal.

Datorită dificultății de a clarifica adevărul, mulți creștini reduc discuția creație/evoluție la statutul de chestiune secundară, care nu are legătură cu felul în care poți ajunge îndreptățit în fața lui Dumnezeu prin Evanghelia Domnului Isus Cristos. În mare măsură acest fel de a gândi este corect. Putem ajunge atât de prinși în această dezbatere, încât să pierdem din vedere chestiunea principală: răspândirea Evangheliei. Totuși, cum e în cazul multor altor chestiuni „secundare", ceea ce crezi cu privire la Creație joacă un rol în felul în care vezi teologia în general și Evanghelia în particular. Mai mult, felul în care vezi creația are un impact major asupra celorlalte concepții teologice.

Cu privire la doctrina Creației, sunt câteva concepții în cadrul creștinismului:

1. Creația literalmente 24x6 – Dumnezeu a creeat tot ceea ce există în șase zile de 24 de ore.

2 Conceptul de zi-eră – Evenimentele de la Creație au avut loc așa cum e relatat în Genesa 1, dar în loc de șase zile de 24 de ore, „zilele" Creației reprezintă perioade de timp nedeterminate, finite.

3. Conceptul de cadru – Zilele din Genesa 1 reprezintă un cadru teologic în care să relatezi crearea tuturor lucrurilor.

De-a lungul celei mai mari părți din istoria Bisericii, până în ultimii 150 de ani, conceptul de 24x6 privitor la Creație a fost cel mai întâlnit concept din cadrul Bisericii. Nu toți creștinii aveau această concepție și nu toți dintre cei care aderau la ea erau atașați de ea. Totuși, fără îndoială că aceasta a fost interpretarea predominantă a cărții Genesa din cea mai mare parte a istoriei Bisericii. Nu vrem să credem ceva numai pentru că e tradițional și istoric, și aceasta și în cazul conceptului de 24x6 cu privire la Creație. În schimb, vrem să credem o doctrină pentru că e susținută de textul Scripturii.

În acest caz, mulți teologi conservatori cred că conceptul de 24x6 are și cel mai puternic suport exegetic din text. Mai întâi de toate, e punctul de vedere natural pe care îl obții din simpla citire a textului. Pe lângă aceasta, mai sunt și alte puncte, cum ar fi felul în care modelul de șapte zile stabilit în săptămâna Creației este modelul săptămânilor noastre calendaristice (Exodul 20.8-11).

Începând cu apariția științei moderne, conceptul de 24x6 privitor la Creație a fost tot mai mult abandonat de creștini. Motivul principal pentru această respingere este faptul că acest concept face necesară o „vârstă tânără" a Universului (undeva între 6.000 și 30.000 de ani) și punctul de vedere științific predominant e că Universul are o vârstă de miliarde de ani. Punctul de vedere Zi-Eră (numit uneori creaționism progresiv) e încercarea de a împăca relatarea Creației din Genesa cu conceptul de „pământ bătrân" privitor la vârsta Universului.

Te rugăm să observi că, cu toate acestea, conceptul de Zi-Eră postulează că Dumnezeu a creat toate lucrurile și respinge evoluția ateistă (naturalistă). Și conceptul de Zi-Eră nu trebuie confundat cu „evoluția teistă", conceptul potrivit căruia macroevoluția e adevărată, dar, în loc să fie condusă de șansă oarbă, a fost condusă de mâna lui Dumnezeu. Susținătorii conceptului de Zi-Eră consideră că împacă relatarea biblică cu știința. Oponenții lui îl văd ca pe o pantă alunecoasă înspre respingerea veracității Cuvântului lui Dumnezeu.

Pentru că mulți creștini consideră dezbaterea creație/evoluție de importanță secundară, de obicei e prea puțină preocupare vizavi de implicațiile teologice pe care le are felul în care interpretăm perspectiva Bibliei cu privire la Creație. În realitate însă, ceea ce credem cu privire la Creație e de importanță crucială, pentru că are de-a face cu chestiunea ineranței, a caracterului demn de încredere și a autorității Scripturii. De primă importanță e motivul pentru care un om alege un anumit punct de vedere, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Să crezi că Biblia e inspirată și inerantă, dar nu literală în primele două capitole ale Genesei e un lucru. Iar a crede că Biblia pur și simplu greșește sau nu poate fi demnă de încredere e altul. Cu alte cuvinte, chestiunea principală când vine vorba despre părerea cuiva privitoare la Creație e cum anume se raportează această concepție la autoritatea și caracterul demn de încredere al Bibliei.

Dacă Biblia nu e demnă de încredere în primele ei două capitole, ce o face demnă de încredere pe parcurs? În mod obișnuit, criticii Bibliei își concentrează atacurile asupra primelor unsprezece capitole ale cărții Genesa, mai ales asupra relatării Creației. Întrebarea este de ce țintesc această porțiune din Scriptură? Primele unsprezece capitole din Genesa stabilesc cadrul pentru continuarea relatării biblice. Nu poți înțelege narațiunea în desfășurare a Scripturii fără capitolele 1-11 din Genesa. Găsim atât de mult material de bază în aceste capitole pentru restul Bibliei – de exemplu creația, căderea, păcatul, siguranța judecății, nevoia de un Mântuitor și introducerea Evangheliei. Dacă ignori aceste doctrine de bază, restul Bibliei va deveni de neînțeles și irelevant.

Totuși, criticii Bibliei vor să trateze aceste capitole de început ale Genesei ca fiind un mit antic ebraic, în loc de istorie primară. Adevărul e că, în comparație cu poveștile despre creație din alte culturi, relatarea din Genesa – chiar în cea mai literală interpretare – sună mult mai mult a istorie decât a mit. În majoritatea culturilor antice, creația e văzută ca o luptă între zei. Cea mai mare parte dintre miturile creației înfățișează cultura în cauză ca fiind centrul universului religios. Relatarea din Genesa, cu toate că împărtășește multe aspecte similare cu alte povești despre creație, se deosebește prin faptul că Îl înfățișează pe Dumnezeu ca fiind singurul Suveran peste creație (nu unul dintr-o multitudine de zei) și omenirea ca fiind coroana creației Sale, slujind ca administratori ai Lui peste creație.

În mod sigur există întrebări fără răspuns referitoare la relatarea din Genesa, cum ar fi data exactă a Creației. Nici nu avem multe detalii despre mijloacele specifice sau metodele pe care Dumnezeu le-ar fi putut folosi. De aceea, bineînțeles, există dezbateri cu privire la diferitele relatări ale Creației compatibile din punct de vedere biblic. Scopul relatării din Genesa nu e să ofere o relatare istorică completă, care să fie acceptată de istoricii zilelor noastre. Relatarea din Genesa a fost o preistorie a poporului evreu, dată lor în vremea în care se pregăteau să intre în Țara Promisă; ei trebuiau să știe cine sunt și de unde vin.

Un alt lucru de observat e că mare parte din teologia creștină se bazează pe acuratețea istorică a relatării din Genesa. Conceptul de căsătorie vine chiar din relatarea Genesei (Genesa 2.24) și Domnul Isus face referire la el în Evangheliile Sinoptice. Domnul nostru Însuși atestă faptul că omul a fost creat bărbat și femeie „de la început" (Matei 19.4). Aceste afirmații, pentru a putea fi înțelese, se bazează pe acuratețea istorică a relatării Creației din Genesa. Și mai important, doctrina mântuirii depinde de existența unei persoane literare numită Adam. De două ori în Epistolele Pauline (Romani 5 și 1 Corinteni 15), Pavel leagă mântuirea noastră în Cristos de identificarea noastră cu Adam. În 1 Corinteni 15.21-22, citim: „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Cristos." Întreaga rasă umană se află într-o stare de cădere în virtutea faptului că suntem „în Adam" prin naștere naturală. Într-un mod similar, cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru mântuire sunt mântuiți în virtutea faptului de a fi „în Cristos" prin naștere spirituală. Distincția în Adam/în Cristos e crucială pentru a înțelege corect soteriologia creștină, și această distincție nu are niciun înțeles dacă nu a existat un Adam literal, din care se trage toată omenirea.

Pavel argumentează în același mod în Romani 5.12-21. Însă pasajul acesta e unic prin faptul că spune: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit… " (Romani 5.12) Acest verset e elementul de bază în argumentul pentru depravarea totală (prima treaptă din structura calvinistă) și, la fel ca pasajul din 1 Corinteni, depinde de un Adam literal ca să aibă noimă. În lipsa unui Adam literal, nu există păcat literal și nici nu e nevoie de un Mântuitor literal.

Indiferent ce poziție adoptă cineva cu privire la doctrina Creației, ce puțin un aspect e clar și nu e deschis dezbaterii în cadrul creștinismului: Dumnezeu a creat cerurile și pământul (Genesa 1.1). Cu toate că noi, cei de la Got Questions, credem că perspectiva 24x6 posedă cel mai puternic argument biblic, sunt și alte puncte de vedere care oferă interpretări valide în sfera ortodoxiei creștine.

Trebuie să accentuăm faptul că Biblia nu ne învață (nici explicit, nici implicit) un concept ateist sau „darwinist" cu privire la originea noastră. Prin urmare, a afirma că dezbaterea creație/evoluție nu e importantă înseamnă să ai foarte mică apreciere pentru Scriptură. Contează, mai ales pentru că felul în care ne apropiem de Biblie în privința originii vorbește despre cum ne vom apropia de ea în privința celorlalte chestiuni. Dacă nu putem avea încredere în Biblie când vorbește despre chestiunea Creației, de ce ar trebui să avem încredere în ea când ne vorbește despre mântuire? Din punct de vedere logic, ceea ce credem cu privire la Creație e important pentru restul teologiei noastre.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
În ce fel credințele cu privire la Creație au impact asupra restului teologiei noastre?