Întrebare
Ce înseamnă că fiii sunt o moștenire de la Domnul (Psalmul 127:3)?
Răspuns
Psalmul 127 este un cântec al treptelor, ceea ce înseamnă că era unul dintre cele cincisprezece cântece cântate în timpul sărbătorilor pe drumul de urcuș spre Ierusalim. A fost scris de Solomon și are două părți. Prima, în versetele 1-2, exprimă faptul că, fără Dumnezeu, muncile sunt în zadar. A doua parte, în versetele 3-5, se concentrează pe ideea că "fiii sunt o moștenire de la Domnul" (Psalmul 127:3).
Împreună cu adevărul că copiii sunt o moștenire de la Domnul, psalmul afirmă despre case că nu se construiesc decât dacă Domnul binecuvântează eforturile (Psalmul 127:1a). Orașele nu sunt protejate decât dacă Domnul le păzește (Psalmul 127:1b). Trezitul devreme și culcatul târziu sunt inutile dacă Dumnezeu nu binecuvântează eforturile depuse între timp, iar El este capabil să Își binecuvânteze poporul chiar și în timp ce acesta doarme (Psalmul 127:2). Cu alte cuvinte, eforturile umane au valoare numai dacă sunt angajate cu El în minte și cu binecuvântarea Sa.
De asemenea, dorința de a avea și crește copii este împlinită numai dacă Dumnezeu binecuvântează. La urma urmei, copiii nu sunt produsul efortului uman, ci "fiii sunt o moștenire (sau un dar) de la Domnul". Rodul pântecelui este o răsplată acordată de Dumnezeu (Psalmul 127:3b). Solomon compară copiii din tinerețea cuiva cu săgețile din mâinile unui războinic (Psalmul 127:4). Războinicul trimite săgețile cu îndemânare spre țintă, în speranța că acestea își vor atinge ținta. Așteptarea lui Solomon este ca acele săgeți să își atingă ținta, deoarece omul care are multe săgeți este binecuvântat (Psalmul 127:5). Cei care au copii vor avea întotdeauna pe cineva care să fie alături de ei (Psalmul 127:5b).
Un eveniment din viața lui Iacov ilustrează faptul că "fiii sunt o moștenire de la Domnul". Când soția sa, Rahela, a rămas fără copii, ea i-a cerut lui Iacov: "Dă-mi copii, ori mor!" (Geneza 30:1) Iacov a răspuns în Geneza 30:2, întrebând retoric: "Sunt eu în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai rod în pântec?" (NTR) Când Rahela a născut în cele din urmă un copil al ei, a fost pentru că "Dumnezeu... a ascultat-o și i-a deschis pântecul" (Geneza 30:22, NTR) În mod similar, Eva, când a dat naștere primului ei născut, a recunoscut că Dumnezeu i-a oferit copilul (Geneza 4:1). Poate cea mai emoționantă recunoaștere a rolului lui Dumnezeu în a-i da un copil este cea a Anei (1 Samuel 1:20; 2:1-10).
Afirmația conform căreia "copiii sunt o moștenire de la Domnul" este o reamintire importantă a faptului că până și cele mai semnificative realizări umane nu sunt de fapt realizări umane - ele sunt binecuvântări divine și daruri de la Creator. Din cauza acestui principiu, Iacov își provoacă cititorii să nu vorbească despre ziua de mâine ca și cum am avea control total, ci să recunoască faptul că "dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru" (Iacov 4:15).
English
Ce înseamnă că fiii sunt o moștenire de la Domnul (Psalmul 127:3)?
