Întrebare
Contribuim noi cu ceva la propria noastră mântuire?
Răspuns
Există două moduri de a privi această întrebare - dintr-un punct de vedere practic și dintr-un punct de vedere biblic. În primul rând, din punct de vedere practic, să presupunem că o persoană contribuie cu ceva la mântuirea sa. Dacă acest lucru ar fi posibil, cine ar primi creditul în cer? Dacă contribuim cumva la propria noastră mântuire, ar rezulta că noi primim creditul. Și dacă noi obținem meritul, acest lucru va diminua cu siguranță meritul lui Dumnezeu. Dacă ar fi posibil să contribuim cu ceva pentru a ajunge în rai, atunci, la sosirea lor, oamenii s-ar bate pe umăr pentru ceea ce au făcut pentru a obține cetățenia cerească. Aceiași oameni ar cânta: "Lăudați-mă, am contribuit la propria mea mântuire." Este de neconceput ca oamenii din cer să se închine mai degrabă sinelui decât lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: "Slava Mea n-o voi da altuia." (Isaia 42:8; 42:11)
Din punct de vedere biblic, omenirea nu contribuie deloc la mântuirea sa. Problema cu omenirea este păcătoșenia sa. Teologii se referă în mod normal la aceasta ca fiind "depravarea totală". Depravarea totală este convingerea că omenirea este păcătoasă în întregime și nu poate face nimic de la sine pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu. Din cauza acestei stări păcătoase, omenirea nu vrea să aibă nimic de-a face cu Dumnezeu (a se vedea în special Romani 1:18-32). Se poate spune că, deoarece omenirea este complet depravată, alege să păcătuiască, iubește să păcătuiască, apără păcatul și se mândrește cu păcatul.
Din cauza situației păcătoase a omului, acesta are nevoie de intervenția directă a lui Dumnezeu. Această intervenție a fost asigurată de Isus Hristos, Mediatorul dintre omenirea păcătoasă și Dumnezeul cel neprihănit (1 Timotei 2:5). După cum s-a afirmat deja, omenirea nu vrea să aibă nimic de-a face cu Dumnezeu, dar Dumnezeu vrea să aibă totul de-a face cu noi. Acesta este motivul pentru care L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos să moară pentru păcatele omenirii - substituția perfectă a lui Dumnezeu (1 Timotei 2:6). Pentru că Isus a murit, prin credință, omenirea poate fi declarată justificată, neprihănită (Romani 5:1). Prin credință, persoana este răscumpărată, cumpărată de pe piața de sclavi a păcatului și eliberată de El (1 Petru 1:18-19).
Aceste acte pe care tocmai le-am menționat - substituția, justificarea, răscumpărarea - sunt doar câteva care sunt asigurate complet de Dumnezeu și lipsite complet de orice element uman. Biblia spune clar că omenirea nu poate contribui cu nimic la mântuirea sa. De fiecare dată când cineva crede că poate contribui, în esență lucrează pentru mântuirea sa, ceea ce este clar împotriva afirmațiilor Bibliei (a se vedea Efeseni 2:8-9). Chiar și credința în sine este un dar de la Dumnezeu. Mântuirea este un dar fără plată de la Dumnezeu (Romani 6:23) și, din moment ce este un dar, nu poți face nimic pentru a o câștiga. Tot ceea ce trebuie să faci este să primești darul. "Dar tuturor celor ce L-au primit [adică pe Isus] - adică celor ce cred în Numele Lui - le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." (Ioan 1:12)
English
Contribuim noi cu ceva la propria noastră mântuire?
