Întrebare
Ce este constructivismul?
Răspuns
Termenul constructivism are mai multe semnificații, în funcție de subiectul abordat. În ceea ce privește Biblia, utilizările relevante ale constructivismului se referă fie la metode educaționale, fie la epistemologie, care este subiectul modului în care cunoaștem adevărul. Alte utilizări ale termenului sunt fie mai puțin relevante pentru Scriptură, fie au implicații mai puțin profunde.
Toate formele de constructivism pornesc de la premisa că ființele umane înțeleg totul în termeni de relații. Acest lucru este similar cu ideea structuralismului, dar cu diferențe importante. Structuralismul presupune o conștientizare a temelor sau conceptelor mai largi, generale, prin care sunt înțelese alte idei. Constructivismul, pe de altă parte, se aplică la un nivel mult mai mic. El indică faptul că experiențele noastre definesc anumite adevăruri, iar aceste adevăruri construite se întrepătrund, pentru a forma înțelegerea noastră asupra tuturor celorlalte lucruri.
În ceea ce privește educația, constructivismul este o metodologie populară. Deși rar menționată în mod direct, această filozofie este utilizată pe scară largă în metodele de predare. În cadrul acestei abordări, se presupune că elevii învață cel mai bine prin practică și experiență, mai degrabă decât prin discuții cu un educator. Abordările constructiviste ale învățării sunt „practice” și implică în mare măsură experimentarea, utilizarea întrebărilor socratice și descoperirea de sine a diverselor idei. Ca orice altă filozofie educațională, constructivismul are atât susținători, cât și detractori.
Aplicarea constructivismului în educație are un anumit sprijin biblic. Credința creștină este descrisă frecvent ca ceva ce trebuie trăit (Iacov 2:17-18) și practicat (Evrei 5:14). A învăța să-L urmezi pe Hristos este un proces personal (2 Corinteni 13:5; 2 Timotei 2:15), nu ceva ce putem pur și simplu „gândi” sau imita de la alții (Matei 3:9; Ioan 8:39-40). Întregul concept de încredere, care este modul în care Biblia definește cu adevărat „credința”, se bazează pe propriul nostru simț personal al prezenței și al caracterului lui Dumnezeu (Ieremia 31:33). Ar fi corect să spunem că experiența creștină reflectă acea fațetă specifică a unei mentalități constructiviste: trebuie să experimentăm personal anumite lucruri pentru a le înțelege cu adevărat, iar percepția care rezultă din acele idei este în mod inerent personală (1 Corinteni 2:14).
Cu toate acestea, în ceea ce privește epistemologia, termenul de constructivism devine mai puțin sustenabil. Epistemologia se referă la percepția noastră asupra a ceea ce este adevărat; ea poate fi descrisă cel mai bine ca „filozofia modului în care cunoaștem lucrurile”. Filozofii disting ontologia, „filozofia a ceea ce există”, de epistemologie, „filozofia modului (sau a ceea ce) cunoaștem”. Epistemologia constructivistă sugerează că toate adevărurile sunt, în ultimă instanță, o chestiune de experiență umană.
Acest sens al constructivismului intră în conflict direct cu ideea că există un singur adevăr obiectiv, o poziție adesea numită obiectivism. Epistemologia constructivistă poate fi, prin urmare, rezumată cu acuratețe – chiar dacă în mod simplist – ca subiectivism sau relativism. În relativism, adevărul depinde de perspectiva fiecărei persoane sau grupuri și nu există un standard suprem. În sens practic, aceasta înseamnă că nicio perspectivă nu este în mod inerent superioară alteia și nici nu poate fi considerată mai mult sau mai puțin corectă.
Ca toate formele de relativism, epistemologia constructivistă suferă de un defect fatal: este autodistructivă. Dacă constructivismul este adevărat doar pentru unii oameni, atunci nu este adevărat pentru alții. Dar asta înseamnă că este complet fals, deoarece obiectivismul este acum „adevărat” undeva. În mod similar, constructiviștii epistemologici pretind că fac ceea ce constructivismul susține că nu se poate face: să vadă „dincolo” de limitele propriilor experiențe pentru a percepe un adevăr universal.
Dincolo de logica simplă, Biblia oferă și motive pentru a respinge constructivismul în contextul epistemologiei. Scriptura vorbește despre adevăr în opoziție cu minciuna (Proverbele 14:5; 1 Ioan 1:6), despre păcat în opoziție cu neprihănirea (Proverbele 13:6; 1 Petru 2:24) și despre mântuire în opoziție cu condamnarea (Apocalipsa 20:11-15; Ioan 14:6).
Pe scurt, Biblia indică faptul că există o realitate obiectivă, reală. Orice este în conflict cu adevărul obiectiv este fals, indiferent dacă oamenii înțeleg sau nu acel adevăr și indiferent dacă le place sau nu (Romani 1:18-21; Matei 7:21-23). Oamenii pot să-și formeze înțelegerea reflectând asupra experiențelor lor, dar experiențele lor pot doar să reveleze adevărul; ele nu îl pot crea.
English
Ce este constructivismul?
