Întrebare
Cum ar trebui să reacționeze creștinii la conflictul arabo-israelian?
Răspuns
Ziua de 7 octombrie 2023 a adus unele dintre cele mai grave violențe din ultimele decenii în Israel și Fâșia Gaza. Cu toate acestea, conflictul din regiunea cunoscută sub numele de Palestina a evoluat constant de la sfârșitul Primului Război Mondial. Tragica discordie dintre poporul evreu și cel arab include aspecte legate de religie, teritoriu, etnie, economie și politică. Era noastră a comunicării rapide nu a redus prejudecățile și zvonurile asociate cu această situație. Cultura modernă a favorizat, dimpotrivă, judecățile pripite și antagonismul politic și rasial.
Este esențial ca credincioșii să dea dovadă de raționalitate (Filipeni 4:5), de iubire asemănătoare cu cea a lui Hristos (1 Corinteni 16:14) și de umilință (Efeseni 4:1-3). A oferi „sprijin” biblic Israelului (Geneza 12:1-3; Psalmul 122:6) nu înseamnă a aproba fără să gândești. Creștinii pot condamna în mod just apelurile la anihilarea Israelului și pot denunța actele de terorism. De asemenea, putem mustra Israelul atunci când acțiunile sale sunt demne de critică. Putem căuta pacea prin rugăciune (Evrei 12:14; Iacov 5:16) și prin orice alte mijloace disponibile (1 Timotei 2:1–4; 1 Ioan 3:17–18). Din păcate, în cazul majorității creștinilor din întreaga lume, nu putem face mai mult decât să ne rugăm.
O parte disproporționată a suferinței din conflictul arabo-israelian este suportată de oameni nevinovați. Majoritatea celor afectați, strămutați, uciși sau răniți – de ambele părți – nu au nicio influență asupra acestor acte de violență. Arabii care trăiesc în Gaza sau Liban nu sunt identici cu Hamas sau Hezbollah. Nici poporul israelian nu este în concordanță cu guvernul națiunii sale. Toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:27; Galateni 3:28), așa că nu putem ignora suferința umană, indiferent cine suferă:
„Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.” (Romani 12:15-16)
Asta nu înseamnă că fiecare act este identic din punct de vedere moral. Lumea în general a acuzat Israelul de răspunsuri disproporționate la atacuri, de tratamentul dur aplicat Gazei și Cisiordaniei și de alte contribuții la ciclul violenței. Unele dintre aceste critici pot avea substanță. Cu toate acestea, ele nu reprezintă o contrapondere perfectă la actele de extremism. Grupurile teroriste precum Hamas vizează în mod deliberat civilii și folosesc atacuri nediscriminatorii. Ei fac acest lucru știind – chiar intenționând – că represaliile vor ucide palestinieni și vor alimenta furia. Multe grupuri anti-israeliene urmăresc anihilarea completă a poporului evreu. A trage la răspundere morală ambele părți nu înseamnă a ignora diferența dintre tacticile și motivele lor. Nu există echivalență morală între uciderea copiilor și eradicarea teroriștilor.
Credincioșii ar trebui să se străduiască să trăiască după modelul biblic al bunului simț și al scepticismului prudent. Acest lucru se aplică oricărei probleme, dar este necesar în mod special în ceea ce privește conflictul arabo-israelian (Proverbele 18:13, 17; Ioan 17:11; 1 Ioan 4:1). Este util să recunoaștem cât de complexă este situația, atât din punct de vedere spiritual, cât și politic. Ostilitatea dintre poporul arab și cel evreu este prevăzută în Scriptură (Geneza 16:12). Patriarhii antici ai celor două culturi au cunoscut amărăciune și diviziune care durează și astăzi. Influența islamului a intensificat și mai mult ostilitatea arabă față de Israel.
Factorii politici din acest conflict sunt la fel de vechi. Regiunea dintre râul Iordan și Marea Mediterană — denumită uneori „Palestina” — a fost un teritoriu disputat timp de milenii. Aceasta a fost patria vechilor canaaniți și israeliți înainte de o serie de invazii ale puterilor mondiale. Asiria, Babilonul, Persia și Grecia au controlat regiunea. Mai târziu, Imperiul Roman a împrăștiat poporul evreu în întreaga lume. Regiunea Palestinei a cunoscut noi cuceriri prin Imperiul Bizantin, Islamul, Cruciadele și Imperiul Otoman.
În 1922, la scurt timp după Primul Război Mondial, zona a trecut sub controlul Marii Britanii. S-au făcut încercări de a crea state independente pentru poporul evreu și arab. Luptele interne și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au oprit aceste eforturi. În urma Holocaustului, a reapărut determinarea de a împărți teritoriul palestinian între aceleași două grupuri. Acest lucru a eșuat din nou.
Când controlul britanic asupra Palestinei a luat sfârșit în 1948, evreii care trăiau pe teritoriul respectiv s-au declarat națiune suverană independentă: Israelul modern. Acest lucru a fost întâmpinat cu atacuri din partea țărilor arabe vecine. Mulți arabi palestinieni au fost evacuați în timpul luptelor. Când războiul deschis s-a încheiat, acestor refugiați li s-a interzis să se întoarcă pe pământul lor de către Israel și li s-a interzis integrarea în țările arabe în care fugiseră. În 1967, „Războiul de Șase Zile” a extins zonele aflate în dispută. Descendenții acelor persoane strămutate și zonele de pământ în cauză stau la baza disputelor actuale.
Actualul conflict arabo-israelian a evoluat de-a lungul mileniilor, de la cuceriri imperiale la o luptă a culturilor și la un ciclu de terorism și represalii. Ceea ce a rămas constant este devastarea și suferința provocate oamenilor. Biblia nu prescrie nicio soluție specifică pentru această dilemă. Nici nu oferă răspunsuri simpliste la întrebări complexe. Cel mai bun lucru pe care îl pot face creștinii, după rugăciune, este să denunțe răul sub toate formele sale și să caute restaurarea și pacea. Prin toate acestea, așteptăm cu nerăbdare întoarcerea lui Hristos și îndreptarea tuturor lucrurilor (Apocalipsa 21:1-4).
English
Cum ar trebui să reacționeze creștinii la conflictul arabo-israelian?
