Cine a fost Moloh?


Întrebare: Cine a fost Moloh?

Răspuns:
Cum se întâmplă cu mare parte din istoria antică, originea exactă a lui Moloh nu e clară. Termenul Moloh se crede că își are originea în cuvântul fenician mlk, care se referă la un tip de sacrificiu adus pentru a confirma sau a achita un jurământ. Melekh e termenul evreiesc pentru „împărat". Era obișnuit pentru israeliți să combine numele zeităților păgâne cu vocalele din cuvântul evreiesc pentru rușine: „bosheth". În acest fel zeița fertilității și a războiului, Astarte, a devenit Aștoret (în ebraică Ashtoreth). Combinația lui mlk, melekh și bosheth a avut ca rezultat „Moloh (în ebraică Molech)", care poate fi interpretat ca „domnitorul personificat al jertfei rușinoase". A fost scris și sub forma de Milcom. Aștoret era consoarta lui, și prostituția rituală era considerată o formă importantă de închinare.

Fenicienii erau un grup eteroclit de oameni care locuiau în Canaan (Libanul, Siria și Israelul din zilele noastre) între anii 1550 și 300 î.Cr. Pe lângă ritualurile sexuale, închinarea la Moloh includea sacrificarea copiilor sau „trecerea copiilor prin foc". Se crede că idolii reprezentându-l pe Moloh erau statui metalice gigantice de forma unui om cu cap de taur. Fiecare reprezentare avea o gaură în abdomen și posibil brațe întinse, formând un fel de rampă spre interior. Un foc era aprins în statuie sau în jurul ei. Copiii mici erau puși în brațele statuii sau în gaură. Când un cuplu își sacrifica întâiul născut, credeau că Moloh le va asigura prosperitate financiară pentru familie și pentru următorii copii.

Închinarea la Moloh nu a fost limitată la Canaan. Monoliți din Africa de Nord aveau inscripționarea „mlk" – adesea scris „mlk'mr" și „mlk'dm", care poate însemna „sacrificiu de miel" și „sacrificiu de om". În Africa de Nord, Moloh a fost redenumit „Kronos". Kronos a migrat din Cartagina în Grecia, și mitologia greacă a sporit prin adăugarea lui, care a devenit un Titan și tatăl lui Zeus. Moloh e afiliat și uneori echivalat cu Ba'al, cu toate că cuvântul ba'al a fost, de asemenea, utilizat pentru a desemna orice zeu sau domnitor.

În Genesa 12, Avraam a urmat chemarea lui Dumnezeu să se mute în Canaan. Deși sacrificiile umane nu erau un lucru obișnuit în orașul lui nativ Ur, acestea erau bine împământenite în noua lui țară. Mai târziu, Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-l aducă jertfă pe Isaac (Genesa 22.2). Dar apoi Dumnezeu S-a remarcat pe Sine ca fiind diferit de alți zei precum Moloh. Spre deosebire de zeii canaaniți nativi, Dumnezeul lui Avraam detesta sacrificiile umane. Dumnezeu a poruncit ca Isaac să fie cruțat, și i-a pus la dispoziție lui Avraam un berbec care să-l înlocuiască pe Isaac (Genesa 22.13). Dumnezeu a folosit acest eveniment ca pe o ilustrație a felului în care, mai târziu, Îl va da pe singurul Său Fiu să ia locul nostru.

La mai bine de cinci sute de ani după Avraam, Iosua i-a condus pe israeliți afară din pustiu, să moștenească Țara Promisă. Dumnezeu a știut că israeliții erau imaturi și ușor de distras de la închinarea înaintea singurului Dumnezeu adevărat (Exodul 32). Înainte ca israeliții să pășească în Canaan, Dumnezeu i-a avertizat să nu ia parte la închinarea adusă lui Moloh (Leviticul 18.21) și le-a spus în mod repetat să nimicească acele culturi care se închinau lui Moloh. Israeliții nu au ținut seamă de avertizările lui Dumnezeu. În schimb, au încorporat închinarea la Moloh în tradițiile lor. Chiar Solomon, cel mai înțelept împărat, a fost influențat de acest cult și a construit locuri de închinare pentru Moloh și alți zei (1 Împărați 11.1-8). Închinarea la Moloh s-a petrecut pe „înălțimi" (1 Împărați 12.31), cât și într-o ravenă din afara Ierusalimului, numită Valea Hinom (2 Împărați 23.10).

În ciuda eforturilor ocazionale depuse de împărați temători de Dumnezeu, închinarea la Moloh nu a fost abolită până când nu a avut loc captivitatea israeliților în Babilon. (Cu toate că religia babiloniană era panteistă și caracterizată de astrologie și ghicire, nu includea sacrificii umane.) Într-un fel sau altul, dispersarea israeliților într-o civilizație mare păgână a reușit în cele din urmă să-i scape de dumnezeii lor falși. Când evreii s-au întors în țara lor, s-au rededicat lui Dumnezeu, și Valea Hinom a fost transformată într-un loc de ars gunoaie și trupurile criminalilor executați. Isus a folosit imaginea acestui loc – un foc care ardea în permanență, mistuind victime umane nenumărate – pentru a descrie iadul, unde cei care Îl resping pe Dumnezeu vor arde pentru eternitate (Matei 10.28).

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Cine a fost Moloh?

Află cum să ...

petrece veșnicia cu Dumnezeu



primi iertare de la Dumnezeu