Cina Domnului ar trebui să fie închisă sau deschisă?


Întrebare: Cina Domnului ar trebui să fie închisă sau deschisă?

Răspuns:
Deosebirea dintre Cina Domnului „deschisă" și „închisă" depinde de perspectiva unei bisericii asupra scopului Cinei Domnului și a autorității bisericii. Bisericile care practică Cina Domnului „deschisă" îi invită pe toți cei care mărturisesc credință în Cristos să li se alăture în ținerea ordonanței. Bisericile care practică Cina Domnului „închisă" limitează participarea la aceasta doar la organismul lor local – numai membrilor oficiali într-o stare potrivită li se permite să participe. Unele biserici practică un al treilea tip, pe care îl numesc împărtășire „apropiată"; în împărtășirea „apropiată", membrilor altor biserici din aceeași denominație li se îngăduie să frângă pâinea împreună cu membrii bisericii locale.

Învățătura Bibliei cu privire la Cina Domnului se găsește în 1 Corinteni 11.17-34 și susține participarea deschisă pentru credincioși. Toți cei care sunt credincioși adevărați ai lui Dumnezeu prin credința personală în Isus Cristos, Fiul Lui, sunt vrednici să ia parte la Cina Domnului în virtutea faptului că au acceptat moartea lui Cristos ca plată pentru păcatele lor (vezi și Efeseni 1.6-7).

Motivul din spatele practicii împărtășirii închise sau apropiate a unor biserici este că vor să se asigure că toți cei care participă sunt credincioși. Acest lucru e de înțeles; totuși, aceasta plasează conducerea și/sau ușierii bisericii în poziția de a stabili cine e vrednic de a participa, aspect problematic în cel mai bun caz. O anume biserică poate presupune că toți membrii ei oficiali sunt credincioși adevărați, dar o astfel de presupunere poate să nu să fie adevărată.

Practica împărtășirii închise – restricționând Cina Domnului la membrii bisericii – e, de asemenea, o încercare de a te asigura că nu participă nimeni într-un „chip nevrednic" (1 Corinteni 11.27). Bisericile care practică împărtășirea închisă consideră că numai trupul local de credincioși poate stabili vrednicia membrilor lui; nu se poate stabili sub nicio formă starea spirituală a celor din afară sau a străinilor. Totuși, 1 Corinteni 11.27 se referă la maniera în care o persoană se împărtășește cu pâinea și paharul, nu la vrednicia personală a acestei persoane. Nimeni cu e cu adevărat „vrednic" să aibă comuniune cu Dumnezeu: numai prin vrednicia sângelui vărsat al lui Cristos am fost făcuți vrednici. Maniera participării devine nevrednică atunci când anumiți credincioși sunt excluși (versetul 21), când participanții refuză să împărtășească (versetul 21), când e implicată beție (versetul 21), când cei săraci sunt umiliți (versetul 22), când egoismul e promovat (versetul 33) sau când strângerea laolaltă e văzută ca o simplă masă care să potolească foamea (versetul 34).

Din punct de vedere biblic, Cina Domnului trebuie să fie deschisă pentru toți credincioșii, nu restrânsă la o anumită biserică sau denominație. Ceea ce e important e ca participanții să fie credincioși născuți din nou care umblă în părtășie cu Domnul lor și unul cu celălalt. Înainte de a participa la Cina Domnului, fiecare credincios trebuie să își examineze în mod personal motivele (1 Corinteni 11.28). Indiferent de biserica de care aparține, lipsa de reverență, prejudecățile, egoismul și pofta nu-și au locul la Cina Domnului.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Cina Domnului ar trebui să fie închisă sau deschisă?

Află cum să ...

petreci veșnicia cu Dumnezeu



primești iertare de la Dumnezeu