Întrebare
Ce putem învăța din hrănirea miraculoasă a celor 5.000 de oameni de către Isus?
Răspuns
Dintre toate minunile lui Isus, doar învierea și hrănirea miraculoasă a celor 5.000 de oameni sunt consemnate în toate cele patru Evanghelii. Evident, evangheliștii au considerat hrănirea celor 5.000 de oameni o minune semnificativă. Când Hristos a hrănit mulțimile în acea zi, a început cu doar „cinci pâini de orz și doi pești”, împrumutați din prânzul unui băiat (Ioan 6:9). A hrăni 5.000 de oameni cu cinci pâini și doi pești este într-adevăr miraculos, dar termenul grecesc folosit în Matei 14:21 se referă la bărbați, iar Matei subliniază și mai mult acest lucru adăugând: „afară de femei și de copii”. Mulți cercetători ai Bibliei cred că numărul real al celor hrăniți în acea zi ar fi putut fi de 15.000-20.000 de oameni.
Ucenicii lui Isus doreau să-i trimită pe oameni acasă, deoarece se apropia seara și se aflau într-un loc îndepărtat (Matei 14:15). Știau că oamenii trebuiau să ajungă curând în satele din împrejurimi, pentru a cumpăra mâncare, a găsi cazare etc., altfel ar fi riscat să rămână flămânzi (Marcu 6:36). Dar Hristos a avut o idee mai bună: „Dați-le voi să mănânce.” (Matei 14:16) În acest moment, ucenicii ar fi trebuit să-și amintească de numeroasele minuni pe care Îl văzuseră pe Isus făcându-le. Poate că unii dintre ei și-au amintit, dar Andrei a întrebat: „Ce sunt [cinci pâini și doi pești] la atâția [oameni]?” (Ioan 6:9) Iar Filip a exclamat: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.” (versetul 7)
Isus a cerut să i se aducă pâinea și peștii (Matei 14:18). Apoi a mulțumit pentru masă, a frânt pâinea și a dat-o ucenicilor Săi să o împartă mulțimii. În mod uimitor, întreaga mulțime a fost hrănită cu acea porție mică de hrană. Isus le-a dat „cât au voit” (Ioan 6:11), și „toți au mâncat și s-au săturat” (Matei 14:20). Hristos nu S-a limitat doar la a satisface nevoia; El i-a copleșit cu atâta mâncare, încât au rămas „douăsprezece coșuri pline cu firimituri de pâine și cu ce mai rămăsese din pești” (Marcu 6:43).
Dumnezeu va spulbera așteptările mărunte cu privire la ceea ce pot face urmașii Săi dacă ar învăța să-I aducă ceea ce li s-a dat deja. „Puținul este mult când Dumnezeu este în el.” Când creștinii sunt dispuși să-și ofere viața ca sacrificiu, renunțând la controlul asupra a tot ceea ce le-a dat Dumnezeu în termeni de timp, bani, talente etc., Dumnezeu va folosi aceste lucruri obișnuite pentru a crea lucruri extraordinare. Creștinii nu trebuie să creadă niciodată că resursele lor sunt prea puține pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Dumnezeu Se bucură să ia o persoană umilă, aparent nesemnificativă, și să o folosească pentru slava Sa (vezi 1 Corinteni 1:27).
Mintea lui Filip s-a îndreptat imediat către costul proiectului. El a calculat rapid câte ore de muncă ar fi necesare pentru a-i hrăni pe toți acei oameni; a considerat sarcina imposibilă pentru că a abordat-o ca și cum totul ar depinde de propria lui muncă. Abordarea lui Isus a fost diferită. Isus a ocolit orice efort uman și a făcut imposibilul. „Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oștirilor!” (Zaharia 4:6)
Este demn de remarcat faptul că Isus a hrănit mulțimea prin intermediul ucenicilor Săi. El ar fi putut pur și simplu să pocnească din degete și să facă ca toți cei prezenți să aibă o masă, dar nu a făcut-o. În schimb, El „le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă noroduluii” (Marcu 6:41). În acest fel, ucenicii au trebuit să se încreadă în Domnul pentru tot ceea ce împărțeau. Ei puteau da doar pe măsura ce primeau. Filip, Andrei și ceilalți au fost puși într-o poziție de dependență totală de Domnul pentru aprovizionare. Dumnezeu încă folosește oamenii în același mod și astăzi.
Creștinii ar trebui, de asemenea, să-și amintească că problemele lor nu sunt niciodată prea mari (cei „atâția” din Ioan 6:9) pentru ca Dumnezeu să le poată rezolva. Cu siguranță, Andrei se întreba: „Ce bine vom face cu doar cinci pâini și doi pești?” Desigur, teoretic, credincioșii știu că Dumnezeu poate înmulți cu ușurință orice dorește, pentru a hrăni câți oameni dorește – El este Dumnezeu. Problema apare atunci când ne confruntăm cu punerea în practică a teoriei; tindem să ne îndoim că Dumnezeu va dori să ne satisfacă nevoia.
Există o prefigurare a minunii lui Hristos în viața lui Elisei din 2 Împărați. Elisei i-a spus slujitorului său să hrănească oamenii adunați acolo, deși nu era suficientă mâncare pentru cei o sută de bărbați. Unul dintre bărbați a spus: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?” (2 Împărați 4:42-43) În cele din urmă însă, oamenii nu numai că au avut destul de mâncat, ci „au mâncat și le-a mai și rămas” (2 Împărați 4:44). Nu este acesta exact felul de a acționa al lui Dumnezeu? El spune că va face mai mult decât să-Și asigure poporul de cele necesare; El va da din belșug (Psalmul 132:15).
Creștinii trebuie să-și aducă viața înaintea lui Dumnezeu într-un duh de ascultare și sacrificiu, indiferent cât de nesemnificative ar considera ei că sunt darurile sau talentele lor (Romani 12:1). Când fac acest lucru, să se aștepte ca Dumnezeu să facă mult mai mult decât își pot imagina (Efeseni 3:20). De asemenea, creștinii ar trebui să aibă încredere că Dumnezeu nu numai că dorește să satisfacă nevoile copiilor Săi, ci dorește să-i răsfețe cu binecuvântări spirituale, chiar până la revărsare (Psalmul 23:5).
English
Ce putem învăța din hrănirea miraculoasă a celor 5.000 de oameni de către Isus?
