Întrebare
Ce înseamnă să fii spiritual?
Răspuns
Adevărata spiritualitate nu este ceva ce trebuie atins sau cucerit. Ea este mai bine înțeleasă ca o călătorie progresivă de-a lungul vieții creștine. Primul pas spre a fi spiritual este să te naști din Duhul lui Dumnezeu prin acceptarea lui Isus Hristos ca Mântuitor. Înainte de mântuire, suntem morți din punct de vedere spiritual. Dar odată ce duhul nostru este adus la viață în Hristos, începem procesul de sfințire - de a fi făcuți sfinți - până la venirea lui Isus sau până în ziua în care murim (Romani 8:11; Efeseni 2:5; 1 Petru 3:18-19; 1 Corinteni 15:22).
Persoana "spirituală" este pusă în contrast cu persoana "firească" în 1 Corinteni 2:14-15 (NTR). În acest context, a fi spiritual înseamnă a fi născut din nou, adică a avea Duhul Sfânt, spre deosebire de persoana naturală, care este neregenerată. Galateni 6:1 conține o poruncă pentru "voi, care sunteți duhovnicești", de a restaura un frate păcătos. În acest context, a fi spiritual înseamnă a umbla în Duhul - a trăi sub influența constantă a Duhului.
Urmarea unei liste de "a face și a nu face" - abținerea de la anumite tabuuri imorale și îndeplinirea unui set de îndatoriri dumnezeiești - nu îl face neapărat pe cineva spiritual. Fariseii erau buni la respectarea regulilor. Spiritualitatea nu se obține prin fapte exterioare sau prin respectarea legilor. Este lucrarea interioară a Duhului Sfânt, pe măsură ce El înnoiește mintea și conformează inima credinciosului la chipul lui Hristos: "Cu siguranță, ați auzit despre El și, ca urmași ai Lui, ați fost învățați adevărul care este în Isus. Ați fost învățați, în ce priveşte felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se pervertește după poftele înșelătoare, să vă înnoiți în atitudinea minții voastre și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr." (Efeseni 4:21-24, NTLR; vezi și Romani 12:2)
Atunci când ne concentrăm pe a-L lăsa pe Dumnezeu să ne transforme din interior, în acele zone pe care adesea încercăm să le ascundem de noi înșine și de ceilalți, rezultatul va fi și o transformare exterioară. A fi spiritual înseamnă a dori și a căuta schimbarea în interiorul nostru (Efeseni 3:16; 2 Corinteni 4:16; 1 Petru 3:3-4). Aceasta necesită reantrenarea minții noastre pentru a rămâne fixați pe ceea ce dorește Duhul: "În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." (Romani 8:5-9)
Creșterea spirituală are loc pe măsură ce ne înfometăm dorințele păcătoase, trupești și hrănim aspectele spirituale ale ființei noastre. Pavel a descris acest lucru ca fiind "punerea la moarte" sau "răstignirea" naturii noastre vechi, păcătoase: "Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei." (Galateni 5:24; a se vedea, de asemenea, Galateni 2:20)
Trebuie să murim zilnic față de dorințele cărnii: "În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume." (Galateni 6:14; vezi și Romani 6:4, 6, 12, 14) Realitatea urmării lui Hristos înseamnă să ne luăm crucea în fiecare zi, să ne pierdem viața pentru a o regăsi în El și să spunem nu oricărei atitudini a inimii care este în rebeliune față de Mântuitorul nostru (Matei 16:24-26).
A fi spiritual necesită a trăi prin credință în lucrarea finalizată a lui Hristos pe cruce: "Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:10-11) Prin credință, trebuie să trăim acum ca și cum am fi murit deja, am fi fost în cer și am fi înviat din nou la viață în plinătatea Duhului în prezența lui Dumnezeu: "Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii." (Romani 6:13)
Este imposibil să cultivăm adevărata spiritualitate prin propriile noastre lucrări, prin propria energie sau putere. Doar prin puterea Duhului Sfânt putem da la moarte natura păcătoasă: "Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu." (Romani 8:12-14) Sarcina noastră este pur și simplu să ne punem încrederea în promisiunea lui Dumnezeu de a aduce roada Duhului Său în viața noastră.
Viața noastră spirituală se dezvoltă și crește prin părtășia zilnică, clipă de clipă, din ce în ce mai mare, cu Tatăl nostru ceresc, Isus Hristos și Duhul Sfânt. Petrecerea timpului în rugăciune, citirea Cuvântului lui Dumnezeu, memorarea și meditația asupra adevărurilor sale fac parte din cultivarea relației noastre cu Dumnezeul triunic. Cu cât Îl cunoaștem mai mult, cu atât mai mult devenim ca El (2 Corinteni 3:18). Iar a fi ca Isus Hristos este ceea ce înseamnă a fi cu adevărat spiritual.
English
Ce înseamnă să fii spiritual?
