Întrebare
Ce este metaversul?
Răspuns
Metaversul este o combinație între meta- și univers. Meta- se referă la ceva transcendent sau de nivel superior și atotcuprinzător. De exemplu, un „metatag” al acestei pagini web este o descriere a subiectului articolului. În mod similar, „metanarațiunea” Bibliei este planul de mântuire al lui Dumnezeu prin Hristos.
În sens larg, „metaversul” este colecția de spații digitale în care oamenii interacționează între ei și cu aceste sisteme. Include totul, de la platformele de socializare la jocurile video și site-urile de banking online. Expresia supremă a unui sistem din cadrul metaversului ar fi o „lume” de realitate virtuală, foarte asemănătoare cu jocul video din filmul Ready Player One. Realitățile virtuale, cum ar fi cele din The Matrix, nu sunt metavers, deoarece oamenii din interiorul lor nu sunt meniți să realizeze că sunt artificiale. Holodeck-ul – văzut în Star Trek – este apropiat de un metavers, deoarece oamenii știu că este virtual. Cu toate acestea, holodeck-ul este menit să fie „aproape real”, în comparație cu un metavers stilizat în mod deliberat. Spațiile digitale, precum cele din filmele Tron, sunt mai degrabă experiențe „din culise”, nu metavers.
Conceptul unei experiențe simulate complet imersive și pericolele pe care le-ar putea produce face parte din science fiction de mai bine de un secol. Un exemplu deosebit de puternic este The Man Who Awoke (1933), de Laurence Manning. Povestea sa prezintă un bărbat care petrece milenii în perioade de animație suspendată. Între aceste perioade, el observă prăbușirea umanității, care se bazează din ce în ce mai mult pe inteligența artificială, realitățile virtuale și mașini.
Viziunea lumilor virtuale interactive a pătruns mai profund în cultura populară prin opera altor scriitori de science fiction. Povestirea scurtă a lui Ray Bradbury, „The Veldt” (1950), arată pericolul de a-i lăsa pe copii într-o lume virtuală creată de ei înșiși. Cam în aceeași perioadă, Isaac Asimov a publicat The Naked Sun (1957), care prezenta societăți întregi bazate pe experiențe virtuale: holograme, lipsa aproape totală a contactului personal și dependența puternică de inteligența artificială.
Romanul lui Bradbury, Fahrenheit 451 (1953), descrie o altă situație strâns legată de conceptul modern de „metavers”. În roman, soția personajului principal este dependentă de „pereții de salon”: o cameră în care pereții sunt ecrane pe care se difuzează telenovele la care ea poate participa folosind „cochilii” sau căști. Conceptul a continuat în anii '60 și '70 în genul science fiction cyberpunk: un termen inventat de autorul Bruce Bethke. În aceste romane, utilizatorii creează avatare și călătoresc prin lumea digitală, făcând de toate, de la jocuri la călătorii pe căi digitale către un oficiu poștal digital, pentru a trimite un e-mail, sau o bancă digitală, pentru a trimite sau depune bani reali. În tot acest timp, utilizatorul vede spațiul așa cum îl vede avatarul, putând să se întoarcă și să meargă în diferite direcții pentru a vedea lucruri diferite, în timp ce interacționează cu lumea reală.
Conceptul unui avatar care călătorește prin spațiul digital este ceea ce diferențiază viziunea metaversului de sarcini mai puțin imersive, cum ar fi cumpărăturile online. Jocurile video au progresat cel mai mult în ceea ce privește acest concept; exemple sunt jocuri precum Second Life și World of Warcraft. Second Life este deosebit de interesant, deoarece include relații personale online și un mediu pe care utilizatorul îl poate schimba. Ambele jocuri implică tranzacții financiare cu alți utilizatori.
O expresie mai completă a metaversului combină realitatea virtuală cu situații din viața reală. De exemplu, în timpul carantinei pentru virusul COVID, unele licee au organizat ceremonii de absolvire în cadrul jocului video Minecraft. În prezent, unele jocuri video le permit utilizatorilor să cheltuiască bani reali pe articole de modă virtuale pentru avatarurile lor. În cele din urmă, metaversul ar include o rețea de locații digitale în care utilizatorii s-ar întâlni cu prietenii, ar merge la școală, ar pleca în vacanță, ar cumpăra articole reale și chiar ar merge la biserică.
Metaversul este un lucru rău? Există și avantaje. Educația va fi mai captivantă și (în măsura în care infrastructura și echipamentele vor fi disponibile) mai accesibilă în mod echitabil. Costurile de transport vor scădea, deoarece oamenii vor rămâne acasă pentru a lucra. Daunele aduse mediului ar putea scădea, în funcție de tehnologia utilizată. Persoanele cu dizabilități fizice vor putea „călători” și se vor putea angaja virtual în activități pe care altfel nu le-ar putea face.
Chiar și așa, experții în tehnologie avertizează că, cu cât metaversul se extinde mai mult, cu atât vom vedea mai multe probleme sociale. Astfel de probleme sunt aproape evidente. Povestirea scurtă a lui E. M. Forster, „The Machine Stops”, scrisă la începutul anilor 1900, a explorat pericolele la care se expune omenirea când își supune viața fizică și emoțională în totalitate stimulilor mecanici la distanță, în loc să se bazeze pe experiența personală. În lumea modernă, dependența de jocurile video este o problemă reală, iar o lume virtuală atotcuprinzătoare nu va face decât să întărească această dependență. Profesorii și alte persoane care lucrează cu copii au observat că interacțiunea virtuală nu este nici pe departe suficientă pentru dezvoltarea emoțională, în comparație cu experiența față în față. Experții glumesc de mult timp că, dacă omenirea ar dezvolta vreodată o realitate virtuală „perfectă” personalizată, cum ar fi holopuntea din Star Trek, societatea s-ar opri din funcționare, deoarece nu am mai face nimic altceva.
Internetul obiectelor (accesul online la obiecte fizice precum baraje, centrale electrice și termostate domestice) este deja vulnerabil la piraterie informatică. Pe măsură ce metaversul se extinde, acest lucru va deveni și mai evident. Metaversul va include mai multe informații personale, inclusiv financiare și medicale, care pot fi accesate de persoane rău intenționate. În multe cazuri, nu vom ști dacă „persoana” cu care am dezvoltat o prietenie în realitatea virtuală este reală, un bot, un hoț sau cineva care ne pregătește pentru abuz.
Vor exista și probleme sociologice. O lume virtuală este filtrată în funcție de ceea ce oamenii vor sau nu vor să vadă. Oamenii care trăiesc online nu se vor confrunta cu problemele vecinilor. Nu vor vedea persoanele fără adăpost din orașele lor. Cei care nu au acces la tehnologie ar putea avea mai multe dificultăți în găsirea unui loc de muncă. Copiii mici ar putea să nu primească îngrijirea și socializarea de care au nevoie. Chiar și simțul responsabilității pentru problemele civice ar putea scădea pe măsură ce găsim mai multe lucruri în comun cu „triburile” de oameni din întreaga lume și uităm importanța guvernului în locurile noastre de origine.
Desigur, Biblia nu menționează metaversul, dar extinderea vieții online are implicații teologice serioase. Metaversul ar trebui să fie o „lume virtuală întruchipată”, dar aceasta este o contradicție în termeni. Dumnezeu ne-a creat cu un trup fizic într-o lume reală, fizică. El nu ne-a creat pentru a ne pierde într-o existență artificială, nonfizică. Rețelele sociale sunt o modalitate excelentă de a păstra legătura cu prietenii, dar nu înlocuiesc contactul uman real. Posibilitatea de a face un tur virtual al Parisului, al fluviului Amazon sau al unei lumi fantastice poate fi o distracție fascinantă, dar Dumnezeu ne-a poruncit să interacționăm direct cu creația Sa (Geneza 1:28). Serviciile de întâlniri online au dus la multe căsătorii fericite, dar cuplurile trebuie să se întâlnească în viața reală la un moment dat.
Metaversul nu este un motiv de alarmă sau teamă. Dumnezeu este încă pe tronul Său. Totuși, acesta ne oferă posibilitatea de a alege. Putem lua decizii conștiente de a merge la biserică, de a lua masa cu prietenii și de a merge la serviciu, în timp ce continuăm să folosim internetul pentru a îmbogăți experiențe precum comunicarea, cumpărăturile și tranzacțiile bancare. Ca lucrare online, Got Questions va fi ultimul care va condamna complet întâlnirile pe internet. Fără îndoială, implicarea suplimentară online va deveni inevitabilă. Trebuie doar să ne amintim că nu trăim acolo. Suntem oameni reali, fizici, care trăim în lumea fizică pe care Dumnezeu a creat-o și ne-a poruncit să o administrăm.
Isus nu a venit pe pământ ca un avatar digital; El a venit într-un trup fizic, pentru a muri o moarte fizică, în parte, pentru a răscumpăra trupul nostru fizic. Cei care Îl urmează vor petrece eternitatea într-un trup glorificat, dar totuși fizic. Metaversul va fi un instrument, dar nu poate fi niciodată „viața din belșug” pe care Dumnezeu a intenționat-o pentru noi (vezi Ioan 10:10).
English
Ce este metaversul?
