Întrebare
Cum ar trebui să decid cât de mult să dau zeciuială?
Răspuns
Apostolul Pavel a învățat frecvent Biserica Primară despre dăruire. De asemenea, Isus i-a învățat pe ucenicii Săi să dea. Dar nici Pavel, nici Isus și nici un alt pasaj din Noul Testament nu îi obligă pe credincioși să dea zeciuială. Zeciuiala este o cerință din Vechiul Testament pentru Israel de a-I oferi Domnului o zecime din venitul său (cuvântul zeciuială înseamnă "zecime"). Noul Testament, deși nu cere o zeciuială, prezintă câteva principii pentru a ne ajuta să decidem cât de mult să-I dăm Domnului.
Primul principiu nou-testamentar al dăruirii este să dăruim în mod regulat, săptămânal sau lunar, așa cum Pavel a instruit bisericile din Corint și Galatia să facă (1 Corinteni 16:1-2). Noi trebuie să dăm ca o parte obișnuită a închinării noastre corporative. Practic vorbind, este mai ușor să dăm sume mici mai frecvent decât sume mari deodată. De asemenea, biserica are nevoi permanente și obligații financiare care necesită un sprijin săptămânal constant.
Al doilea principiu al Noului Testament este să dăm proporțional cu venitul nostru. Pavel ne-a învățat să dăm în funcție de cât de mult am prosperat și conform mijloacelor sau capacității noastre (1 Corinteni 16:2; 2 Corinteni 8:2-3). Dacă am prosperat semnificativ, ar trebui să dăm o sumă mai substanțială. Iar dacă am prosperat doar puțin, un dar mai mic este pe deplin acceptabil.
Apoi, Noul Testament îi învață pe credincioși să dăruiască cu generozitate și, uneori, chiar cu sacrificiu, dar nu până la punctul de a se priva personal (Fapte 20:35; 2 Corinteni 8:2-3, 8; Romani 12:1; Filipeni 4:17-18). Credincioșii sunt instruiți să dea în mod deliberat pentru a satisface nevoi reale, cu inima plină de bucurie, și nu din vinovăție sau constrângere doar pentru a satisface o cerere urgentă (2 Corinteni 8:4; 9:7; Filipeni 4:16). Cu alte cuvinte, dăruirea noastră ar trebui să izvorască din propria noastră alegere liberă. Atunci când vedem un coleg credincios în nevoie, în special un slujitor al Evangheliei, ar trebui să încercăm să satisfacem acea nevoie, dacă putem (1 Corinteni 9:14; 2 Corinteni 8:12-14; Galateni 6:6).
Conform Scripturii, cea mai mare motivație pentru a dărui ar trebui să fie dragostea noastră pentru alții. Așa cum Isus Hristos a murit pentru păcatele altora, trebuie să dăm din noi înșine pentru alții (2 Corinteni 8:8-9). Un alt motiv pentru a da este că Dumnezeu promite să ne răsplătească și să ne binecuvânteze atunci când o facem (2 Corinteni 9:6; Luca 6:38). "Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu." (2 Corinteni 9:7)
Aceste principii ale Noului Testament privind dăruirea sunt centrate pe un factor-cheie: relația credinciosului cu Dumnezeu. A decide cât de mult să-I dăm Domnului ar trebui să fie o chestiune de rugăciune. Pe măsură ce căutăm să cunoaștem inima lui Dumnezeu printr-o relație constantă cu El, vom descoperi voia Domnului cu privire la cât să dăm. Aceasta poate fi zeciuiala convențională sau poate fi o altă sumă.
Credincioșii trebuie să fie dispuși să-I ofere Domnului tot ceea ce El cere, fie că este vorba de 1%, 5%, 10% sau 100%. Prin dărnicia noastră, Domnul ne maturizează credința și ne crește dependența de El. S-a spus că dăruirea financiară nu este modul lui Dumnezeu de a strânge bani, ci de a dezvolta caracterul copiilor Săi.
Pe măsură ce recunoaștem tot ceea ce Isus Hristos a făcut pentru noi, vom dori să ne oferim lui Dumnezeu cu umilință și în întregime, ca jertfe vii de închinare. Darurile noastre vor curge liber dintr-o inimă plină de recunoștință și îndatorire, știind că tot ceea ce avem și tot ceea ce dăm Îi aparține deja lui Dumnezeu. Noi nu deținem nimic. Deși zeciuiala poate fi un concept din Vechiul Testament, cerința Noului Testament este supunerea radicală și totală față de Domnul, care ne ghidează fiecare aspect al vieții noastre, inclusiv dăruirea noastră.
English
Cum ar trebui să decid cât de mult să dau zeciuială?
