Cartea Tit
Autorul: Tit 1.1 îl identifică pe apostolul Pavel ca fiind autorul cărții Tit.Data la care a fost scrisă: Epistola către Tit a fost scrisă aproximativ în anul 66 d.Cr. Multele călătorii ale lui Pavel sunt bine documentate și arată că i-a scris lui Tit din Nicopole din Epirus. În unele Biblii, o subscriere la epistolă poate arăta că Pavel a scris din Nicopole din Macedonia. Totuși, nu se cunoaște un astfel de loc și subscrierile nu au nicio autoritate, devreme ce nu sunt autentice.
Scopul pentru care a fost scrisă: Epistola către Tit este cunoscută ca fiind una dintre epistolele pastorale, asemenea celor două scrisori către Timotei. Această epistolă a fost scrisă de către apostolul Pavel ca să-l încurajeze pe fratele lui în credință, Tit, pe care l-a lăsat în Creta să conducă biserica pe care Pavel a întemeiat-o într-una dintre călătoriile lui misionare (Tit 1.5). Această scrisoare îl sfătuiește pe Tit ce calificări să urmărească la lideri pentru biserică. De asemenea, îl avertizează pe Tit în privința reputației acelora care locuiau pe insula Creta (Tit 1.12).
Pe lângă faptul că-l instruiește pe Tit ce să urmărească la un lider de biserică, Pavel, de asemenea, îl încurajează să se întoarcă la Nicopole pentru o vizită. Cu alte cuvinte, Pavel a continuat să-i ucenicizeze pe Tit și pe alții, pe măsură ce aceștia creșteau în harul Domnului (Tit 3.13).
Versete-cheie: Tit 1.5: „Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit și să așezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit.”
Tit 1.16: „Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună.”
Tit 2.15: „Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.”
Tit 3.3-6: „Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.”
Un scurt rezumat: Cât de minunat trebuie să fi fost când Tit a primit o scrisoare de la mentorul său Pavel. Pavel era un om foarte respectat, și pe bună dreptate, după ce întemeiase câteva biserici în toată lumea de răsărit. Această introducere celebră din partea apostolului trebuie că a fost citită de către Tit: „Către Tit, adevăratul meu copil în credința noastră, a amândurora: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 1.4).
Insula Creta unde Tit a fost lăsat de Pavel să conducă biserica era locuită de nativi de pe insulă și de evrei care nu cunoșteau adevărul lui Isus Hristos (Tit 1.12-14). Pavel a socotit că este responsabilitatea lui să continue să-l instruiască și să-l încurajeze pe Tit să formeze lideri în biserica din Creta. În vreme ce apostolul Pavel îl îndruma pe Tit în căutarea sa de lideri, Pavel, de asemenea, a sugerat felul în care să-i instruiască, astfel încât să poată crește în credința lor în Hristos. Indicațiile lui le-au inclus și pe cele privitoare la bărbați și femei de toate vârstele (Tit 2.1-8).
Ca să-l ajute pe Tit să meargă mai departe în credința lui în Hristos, Pavel a sugerat ca Tit să vină la Nicopole și să aducă cu el încă doi membri din biserică (Tit 3.12-13).
Legături: Încă o dată, Pavel a găsit că este necesar să-i instruiască pe conducătorii bisericii să fie atenți la iudaizatori, aceia care căutau să adauge fapte la darul harului care produce mântuirea. El avertizează în privința acelora care erau înșelători răzvrătiți, în special aceia care au continuat să pretindă că tăierea împrejur și aderarea la ritualurile și ceremoniile Legii Mozaice erau încă necesare (Tit 1.10-11). Acesta este un subiect care se repetă în toate epistolele lui Pavel, iar în cartea Tit merge până acolo încât spune că gura lor trebuie să fie astupată.
Aplicație practică: Apostolul Pavel merită atenția noastră atunci când căutăm în Biblie instrucțiuni privitoare la felul în care să trăim o viață plăcută Domnului nostru. Putem învăța ce trebuie să evităm, precum și lucrurile pe care trebuie să ne luptăm să le imităm. Pavel ne sfătuiește să căutăm să fim puri, pe măsură ce evităm lucrurile care vor murdări mintea și conștiința noastră. Și apoi Pavel face o afirmație pe care nu ar trebui să o uităm niciodată: „Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună” (Tit 1.16). Ca și creștini, trebuie să ne examinăm pe noi înșine, să fim siguri că viața noastră e în acord cu mărturisirea noastră de credință în Hristos (2 Corinteni 13.5).
Împreună cu această avertizare, Pavel ne spune, de asemenea, cum să evităm să-L tăgăduim pe Dumnezeu: „El ne-a mântuit prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3.5b-6). Prin căutarea unei înnoiri zilnice a minții noastre prin Duhul Sfânt, putem ajunge creștini care să-L onorăm pe Dumnezeu prin felul nostru de trăire.
English
Cartea Tit
