Cartea Neemia





Autorul: Cartea Neemia nu îşi numeşte în mod specific autorul, dar atât tradiţiile evreieşti, cât şi creştine, îl recunosc ca autor pe Ezra. Acest lucru se bazează pe faptul că, la început, Ezra şi Neemia au format o singură carte.

Data la care a fost scrisă: Cartea Neemia a fost scrisă probabil între anii 445 şi 420 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Neemia, una dintre cărţile istorice ale Bibliei, continuă istoria întoarcerii lui Israel din robia babiloniană şi reconstruirea Templului în Ierusalim.

Versete-cheie: Neemia 1.3: „Ei mi-au răspuns: «Cei care au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.»”

Neemia 1.11: „Ah! Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă-i astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!”

Neemia 6.15-16: „Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.”

Un scurt rezumat: Neemia era un evreu din Persia atunci când a ajuns la el vestea că Templul din Ierusalim se reconstruieşte. A început să se îngrijoreze din ce în ce mai mult, ştiind că nu exista niciun zid care să protejeze oraşul. Neemia i-a cerut lui Dumnezeu să-l folosească pentru salvarea oraşului. Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lui şi i-a înmuiat inima împăratului persan, Artaxerxes, care nu numai că şi-a dat binecuvântarea, ci a asigurat şi materiale necesare pentru proiect. Neemia capătă permisiunea de la împărat să se întoarcă la Ierusalim, unde este făcut guvernator.

În ciuda opoziţiei şi a acuzaţiilor, zidul a fost construit, iar duşmanii au fost reduşi la tăcere. Poporul, inspirat de Neemia, dă zeciuială din mulţi bani, provizii şi mână de lucru pentru a termina zidul într-un timp remarcabil de 52 de zile, în ciuda multelor opoziţii. Acest efort unit este totuşi de scurtă durată, pentru că Ierusalimul cade înapoi în apostazie atunci când Neemia pleacă pentru o vreme. După 12 ani, se întoarce să găsească ziduri tari, dar oameni slabi. Începe să-i înveţe pe oameni moralitatea şi vorbeşte fără menajamente. „I-am mustrat şi i-am blestemat; i-am lovit pe unii dintre ei şi le-am smuls părul” (13.25). Restabileşte închinarea adevărată prin rugăciune şi încurajând poporul la o trezire prin citirea şi lipirea de Cuvântul lui Dumnezeu.

Prefigurări: Neemia a fost un om al rugăciunii şi s-a rugat cu pasiune pentru poporul său (Neemia 1). Mijlocirea lui plină de zel pentru poporul lui Dumnezeu Îl prefigurează pe marele nostru Mijlocitor, Isus Hristos, care S-a rugat fierbinte pentru poporul Său în rugăciunea Lui de Mare Preot din Ioan 17. Atât Neemia, cât şi Isus au avut o dragoste arzătoare pentru poporul lui Dumnezeu, pe care au revărsat-o în rugăciune către Dumnezeu, mijlocind pentru el în faţa tronului lui Dumnezeu.

Aplicaţie practică: Neemia i-a iniţiat pe israeliţi în respectul şi dragostea faţă de textul Scripturii. Neemia, datorită dragostei lui pentru Dumnezeu şi a dorinţei lui de a-L vedea pe Dumnezeu onorat şi glorificat, i-a condus pe israeliţi înspre credinţa şi ascultarea pe care Dumnezeu a dorit-o pentru ei de atâta timp. În acelaşi fel, creştinii trebuie să iubească şi să respecte adevărurile Scripturii, să le memoreze, să mediteze la ele zi şi noapte şi să apeleze la ele pentru împlinirea fiecărei nevoi spirituale. 2 Timotei 3.16-17 ne spune: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Dacă ne aşteptăm să experimentăm trezirea spirituală a israeliţilor (Neemia 8.1-8), trebuie să începem cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi trebuie să aibă o compasiune adevărată pentru alţii care au răni spirituale sau fizice. Să simţi compasiune, şi totuşi să nu faci nimic pentru a ajuta, nu are nicio bază biblică. Din când în când probabil că va trebui să renunţăm la confortul nostru, pentru a le sluji într-un mod bun altora. Trebuie să credem din toată inima într-o cauză înainte să dăm timpul şi banii noștri pentru ea aşa cum trebuie. Atunci când Îi permitem lui Dumnezeu să lucreze prin noi, chiar şi cei necredincioşi vor şti că este lucrarea lui Dumnezeu.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Neemia