Cartea Filipeni





Autorul: Filipeni 1.1 îl identifică pe apostolul Pavel ca fiind autorul cărții Filipeni, posibil cu ajutorul lui Timotei.

Data la care a fost scrisă: Cartea Filipeni a fost scrisă aproximativ în anul 61 d.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Epistola către Filipeni, una dintre epistolele din temniță ale lui Pavel, a fost scrisă în Roma. Acolo, în Filipi, oraș pe care Pavel l-a vizitat în cea de-a doua sa călătorie misionară (Fapte 16.12), Lidia, temnicerul din Filipi și familia lui s-au întors la Cristos. Acum, câțiva ani mai târziu, biserica era bine constituită, așa cum se poate deduce din felul de adresare, care include „episcopi și diaconi” (Filipeni 1.1).

Prilejul epistolei era confirmarea unui dar de bani din partea bisericii din Filipi, adus apostolului Pavel de către Epafrodit, unul dintre membrii acestei biserici (Filipeni 4.10.18). Aceasta este o scrisoare afectuoasă, scrisă unui grup de creștini care erau apropiați în mod deosebit de inima lui Pavel (2 Corinteni 8.1-6), și se spun comparativ puține lucruri despre erori doctrinare.

Versete-cheie: Filipeni 1.21: „Căci pentru mine a trăi este Cristos, și a muri este un câștig.”

Filipeni 3.7: „Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos.”

Filipeni 4.4: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”

Filipeni 4.6-7: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inima și gândurile în Hristos Isus.”

Filipeni 4.13: „Pot totul în Cristos care mă întărește.”

Un scurt rezumat: Cartea Filipeni poate fi numită „Resurse din suferință”. Cartea vorbește despre Cristos în viața noastră, Cristos în mintea noastră, Cristos ca scop al nostru, Cristos ca tărie și bucurie a noastră în suferință. A fost scrisă în timpul întemnițării lui Pavel în Roma, la aproape treizeci de ani după înălțarea lui Cristos la cer și după aproximativ zece ani de la prima predică a lui Pavel în Filipi.

Pavel era prizonierul lui Nero, și totuși, epistola pur și simplu răsună de victorie, cuvintele „bucurie” și „bucurați-vă” apărând în mod frecvent (Filipeni 1.4, 18, 25, 2.2, 17, 18, 28, 29, 3.1, 4.1, 4, 10). Experiența creștină autentică este ducerea la capăt, indiferent de împrejurările în care ne aflăm, a vieții, a naturii și a gândului lui Cristos, care trăiește în noi (Filipeni 1.6, 11, 2.5, 13). Cartea Filipeni își atinge apogeul în versetele 2.5-11, cu afirmația glorioasă și profundă privind smerirea și înălțarea Domnului nostru Isus Cristos.

Cartea Filipeni poate fi împărțită după cum urmează:

Introducere, 1.1-7

I. Cristos, viața creștinului: Bucurie în ciuda suferinței, 1.8-30

II. Cristos, calea creștinului: Bucurie în slujirea umilă, 2.1-30

III. Cristos, subiectul credinței, a dorinței și a speranței creștinului, 3.1-21

IV. Cristos, tăria creștinului: Bucurie în mijlocul îngrijorărilor, 4.1-9

Încheiere, 4.10-23

Legături: Așa cum se întâmplă în cazul majorității scrisorilor sale, Pavel i-a avertizat pe noii credincioși din biserica din Filipi să se ferească de tendința înspre legalism care apărea în mod continuu în bisericile din primul veac. Atât de legați de Legea Vechiului Testament erau iudeii, încât exista un efort constant din partea iudaizatorilor să se întoarcă la învățătura mântuirii prin fapte. Dar Pavel a reiterat faptul că mântuirea este numai prin credința în Isus Cristos și i-a numit pe iudaizatori „câini” și „lucrători răi”. Legaliștii insistau îndeosebi asupra faptului că noii credincioși ar trebui să continue să se taie împrejur, potrivit cu cerințele vechiului legământ (Genesa 17.10-12, Leviticul 12.3). În acest fel, ei încercau să-L mulțumească pe Dumnezeu prin propriile lor eforturi și să se înalțe deasupra creștinilor dintre neamuri care nu participau la ritual. Pavel a explicat faptul că cei care au fost spălați de sângele Mielului nu mai trebuiau să săvârșească ritualul care simboliza nevoia de o inimă curată.

Aplicație practică: Cartea Filipeni este una dintre cele mai personale scrisori ale lui Pavel și, ca atare, are câteva aplicații personale pentru credincioși. Fiind scrisă în timpul întemnițării sale din Roma, Pavel îi îndeamnă pe filipeni să urmeze exemplul său și să fie „încurajați să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu mai multă îndrăzneală și fără teamă” (Filipeni 1.14) în vremurile de persecuție. Toți creștinii au experimentat, într-o vreme sau alta, animozitatea necredincioșilor față de Evanghelia lui Cristos. Trebuie să ne așteptăm la acest lucru. Isus a spus că lumea L-a urât pe El și-i va urî și pe urmașii Săi (Ioan 5.18). Pavel ne îndeamnă să perseverăm atunci când întâmpinăm persecuție și să „rămânem tari în același duh și să luptăm cu un suflet pentru credința Evangheliei” (Filipeni 1.27).

O altă aplicație a cărții Filipeni este nevoia ca creștinii să fie uniți în smerenie. Suntem uniți cu Cristos și trebuie să luptăm să fim uniți unii cu ceilalți în același fel. Pavel ne reamintește să avem „o simțire, o dragoste, un suflet și un gând” și să dăm la o parte îngâmfarea și ambiția egoistă și „în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși”, căutând interesele altora și purtându-ne de grijă unii altora (Filipeni 2.2-4). Ar fi mult mai puțin conflict în biserici astăzi dacă am lua în serios sfatul lui Pavel.

O altă aplicație a cărții Filipeni o reprezintă bucuria și faptul de a ne bucura, lucruri care se găsesc în tot cuprinsul scrisorii sale. Pavel se bucură că Cristos este vestit (Filipeni 1.18); se bucură de persecuția de care avea parte (2.17); îi îndeamnă pe alții să se bucure în Domnul (3.1) și-i numește pe frații filipeni „bucuria și cununa” lui (4.1). El rezumă totul în acest îndemn pentru credincioși: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (4.4-7). Ca și credincioși, ne putem bucura și experimenta pacea lui Dumnezeu aruncând toate îngrijorările noastre asupra Lui, dacă, „în orice lucru, aducem cererile noastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri” (4.6). Bucuria lui Pavel, în ciuda persecuției și a întemnițării, se ivește strălucitoare pe tot parcursul epistolei, și ni se promite și nouă aceeași bucurie pe care a experimentat-o el, atunci când ne concentrăm gândurile asupra Domnului (Filipeni 4.8).



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Filipeni