Cartea Ezechiel





Autorul: Autorul cărții este prorocul Ezechiel (Ezechiel 1.3). El a fost contemporan cu Ieremia și cu Daniel.

Data la care a fost scrisă: Cartea Ezechiel a fost scrisă probabil între anii 593 și 565 î.Cr., în timpul robiei babiloniene a evreilor.

Scopul pentru care a fost scrisă: Lucrarea lui Ezechiel a vizat generația sa, care era deopotrivă extrem de păcătoasă și cu totul lipsită de speranță. Prin intermediul lucrării sale profetice, a încercat să-i aducă la o pocăință imediată și la încredere în viitorul îndepărtat. El i-a învățat că: (1) Dumnezeu lucrează prin mesageri umani; (2) Chiar în înfrângere și disperare, poporul lui Dumnezeu trebuie să afirme suveranitatea lui Dumnezeu; (3) Cuvântul lui Dumnezeu nu dă greș niciodată; (4) Dumnezeu este prezent și I se poate aduce închinare oriunde; (5) Oamenii trebuie să-L asculte pe Dumnezeu, dacă se așteaptă să primească binecuvântări și (6) Împărăția lui Dumnezeu va veni.

Versete-cheie: Ezechiel 2.3-5: „El mi-a zis: «Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ’popoare îndărătnice’ care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei și părinții lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceștia la care te trimit sunt nerușinați și cu inima împietrită. Tu să le spui: ’Așa vorbește Domnul Dumnezeu!’ Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor ști totuși că în mijlocul lor este un proroc.»”

Ezechiel 18.4: „Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri.”

Ezechiel 28.12-14: „Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.”

Ezechiel 33.11: „Spune-le: «Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?»”

Ezechiel 48.35: „Și, din ziua aceea, numele cetății va fi: «Domnul este aici!»”

Un scurt rezumat: Cum să procedezi cu o lume rătăcită? Ezechiel, destinat să înceapă lucrarea vieții lui ca preot la vârsta de treizeci de ani, a fost dezrădăcinat din țara sa natală și dus în Babilon la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Timp de cinci ani a lâncezit în disperare. La vârsta de treizeci de ani, o vedenie măreață a gloriei lui Dumnezeu i-a fermecat ființa, acolo, în Babilon. Preotul/prorocul a descoperit că Dumnezeu nu e limitat de restricțiile înguste ale țării de baștină a lui Ezechiel. În schimb, El este un Dumnezeu universal, care poruncește și stăpânește indivizi și națiuni. În Babilon, Dumnezeu i-a împărtășit lui Ezechiel Cuvântul Său pentru popor. Experiența chemării lui l-a transformat pe Ezechiel. A ajuns devotat cu pasiune Cuvântului lui Dumnezeu. A conștientizat că nu avea nimic personal cu care să-i ajute pe robi în situația lor amară, dar era convins că Cuvântul lui Dumnezeu se adresa stării lor și le putea da biruință chiar acolo. Ezechiel a folosit diverse metode ca să-i comunice poporului lui Dumnezeu Cuvântul Lui. A folosit arta, ca să înfățișeze o imagine a Ierusalimului, acțiuni simbolice și comportament obișnuit, ca să le obțină atenția. Și-a ț părul și barba, ca să demonstreze ce urma să facă Dumnezeu cu Ierusalimul și cu locuitorii săi.

Cartea Ezechiel poate fi împărțită în patru secțiuni:

Capitolele 1-24: profeții privitoare la ruinarea Ierusalimului

Capitolele 25-32: profeții cu privire la judecata lui Dumnezeu asupra națiunilor din vecinătate

Capitolul 33: o ultimă chemare la pocăință adresată lui Israel

Capitolele 34-48: profeții privitoare la restaurarea viitoare a lui Israel

Prefigurări: Capitolul 34 din cartea Ezechiel este capitolul în cadrul căruia Dumnezeu îi denunță pe conducătorii lui Israel ca păstori falși, pentru că nu purtau cum trebuie de grijă de poporul Său. În loc să le pese de oile lui Israel, ei își purtau de grijă lor înșiși. Mâncau bine, erau bine îmbrăcați și li se purta de grijă tocmai de cei peste care erau puși (Ezechiel 34.1-3). Prin contrast, Isus este Păstorul cel bun, care Își dă viața pentru oi și care le protejează de lupii care ar distruge turma (Ioan 10.11-12). Versetul 4 din capitolul 34 îi descrie pe oamenii pe care păstorii nu i-au slujit ca fiind slabi, bolnavi, răniți și pierduți. Isus este Marele Medic, care ne vindecă rănile noastre spirituale (Isaia 53.5) prin moartea Sa pe cruce. El este Cel care caută și mântuiește ceea ce este pierdut (Luca 19.10).

Aplicație practică: Cartea Ezechiel ne cheamă să luăm parte la o întâlnire proaspătă și vie cu Dumnezeul lui Avraam, al lui Moise și al profeților. Trebuie să fim biruitori, sau altfel vom fi înfrânți. Ea ne provoacă să: experimentăm o viziune a puterii, a cunoașterii, a prezenței veșnice și a sfințeniei lui Dumnezeu, care ne va schimba viața; Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă; înțelegem forța și determinarea de a face rău care sălășluiește în inima tuturor oamenilor; recunoaștem că Dumnezeu îi socotește responsabili pe slujitorii Săi de atenționarea oamenilor răi cu privire la pericolul în care se află; experimentăm o relație vie cu Isus, care a spus că legământul cel nou se găsește în sângele Său.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Ezechiel