Evanghelia după Matei





Autorul: Această Evanghelie este cunoscută ca Evanghelia după Matei pentru că a fost scrisă de apostolul care avea același nume. Stilul cărții este exact cel care s-ar aștepta de la un om care odată a fost un vameș. Matei are un interes deosebit pentru socoteală (18.23-24, 25.14-15). Cartea e foarte ordonată și precisă. Mai degrabă decât să scrie într-o ordine cronologică, Matei aranjează această Evanghelie prin șase discuții.

Ca vameș, Matei a deținut o abilitate care a făcut ca scrierea lui să fie și mai captivantă pentru creștini. De la vameși se aștepta ca ei să poată scrie într-un fel de stenografie, lucru care în esență însemna că Matei putea înregistra în scris cuvintele unei persoane, în timp ce aceasta vorbea, cuvânt cu cuvânt. Această abilitate înseamnă că cuvintele lui Matei nu numai că sunt inspirate de Duhul Sfânt, ci trebuie că reprezintă o transcriere efectivă a unora dintre predicile lui Cristos. De exemplu, Predica de pe munte, așa cum e consemnată în capitolele 5-7, este aproape în mod sigur o înregistrare în scris perfectă a acelui mesaj măreț.

Data la care a fost scrisă: Ca apostol, Matei a scris această carte în perioada de început a Bisericii, probabil în jurul anului 50 d.Cr. Acesta a fost un timp în care majoritatea creștinilor erau evrei convertiți, așa că concentrarea lui Matei asupra perspectivei evreiești în această Evanghelie este de înțeles.

Scopul pentru care a fost scrisă: Matei intenționează să le dovedească evreilor că Isus Cristos este Mesia cel promis. Mai mult decât oricare altă evanghelie, Matei citează Vechiul Testament pentru a arăta felul în care Isus a împlinit cuvintele prorocilor evrei. Matei descrie în detaliu genealogia lui Isus din David și folosește multe forme de vorbire cu care evreii ar fi fost familiarizați. Dragostea și preocuparea lui Matei pentru poporul lui este evidentă prin abordarea sa meticuloasă în a istorisi Evanghelia.

Versete-cheie: Matei 5.17: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.”

Matei 5.43-44: „Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău.» Dar Eu vă spun: iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”

Matei 6.9-13: „Iată, dar, cum trebuie să vă rugați: «Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi le iertăm greșiților noștri; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!»”

Matei 16.26: „Și ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

Matei 22.37-40: „Isus i-a răspuns:« Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”

Matei 27.31: „După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.”

Matei 28.5-6: „Dar îngerul a luat cuvântul și le-a zis femeilor: «Nu vă temeți; căci știu că voi Îl căutați pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.”

Matei 28.19-20: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

Un scurt rezumat: Matei tratează linia genealogică, nașterea și partea de început a vieții lui Isus în primele două capitole. De acolo înainte, cartea tratează lucrarea lui Isus. Descrierile învățăturilor lui Isus sunt aranjate în jurul „discursurilor”, cum este Predica de pe munte în capitolele de la 5 la 7. Capitolul 10 include misiunea și scopul ucenicilor; capitolul 13 este o colecție de pilde; capitolul 18 tratează Biserica; capitolul 23 începe cu un discurs cu privire la ipocrizie și la viitor. Capitolele de la 21 la 27 tratează arestarea, torturarea și execuția lui Isus. Ultimul capitol descrie învierea și Marea însărcinare.

Legături: Pentru că scopul lui Matei este să-L prezinte pe Isus Cristos ca fiind Împăratul și Mesia lui Israel, el citează din Vechiul Testament mai mult decât toți ceilalți scriitori de evanghelii. Matei citează de peste 60 de ori din pasaje profetice ale Vechiului Testament, demonstrând felul în care Isus le-a împlinit. El își începe Evanghelia cu genealogia lui Isus, identificându-I originile până la Avraam, strămoșul evreilor. De acolo înainte, Matei citează mult din profeți, folosind în mod frecvent fraza „ca sa se împlinească ce fusese vestit prin prorocul (ci)” (Matei 1.22-23, 2.5-6, 2.15, 4.13-16, 8.16-17, 21.4-5). Aceste versete fac referire la profețiile din Vechiul Testament privitoare la nașterea Lui din fecioară (Isaia 7.14) în Betleem (Mica 5.2), întoarcerea Lui din Egipt după moartea lui Irod (Osea 11.1), lucrarea Lui printre neamuri (Isaia 9.1-2, 60.1-3), vindecările miraculoase săvârșite de El atât ale trupului, cât și ale sufletului (Isaia 53.4), vorbirea Lui în pilde (Psalmul 78.2) și intrarea Lui triumfătoare în Ierusalim (Zaharia 9.9).

Aplicație practică: Evanghelia după Matei este o introducere excelentă în învățăturile principale ale creștinismului. Forma de organizare logică face ușor de localizat discuțiile pe diferite subiecte. Evanghelia după Matei este de folos în mod special pentru înțelegerea felului în care viața lui Cristos a fost împlinirea profețiilor vechi-testamentare.

Audiența-țintă a lui Matei a constat din frații săi evrei, dintre care mulți – în special fariseii și saducheii – au refuzat cu încăpățânare să-L accepte pe Isus ca Mesia al lor. În pofida a secole de citire și studiere a Vechiului Testament, ochii lor au fost orbi față de adevărul privitor la cine este Isus. Isus i-a mustrat pentru inima lor împietrită și pentru refuzul lor de a-L recunoaște pe Cel pe care se presupune că L-au așteptat (Ioan 5.38-40). Ei au dorit un Mesia în termenii lor, unul care le va împlini dorințele și care va face ceea ce doreau ei ca El să facă. Cât de adesea Îl căutăm pe Dumnezeu în termenii noștri? Oare nu Îl respingem atunci când Îi atribuim doar acele atribute pe care le găsim că sunt acceptabile, cele care ne fac să ne simțim bine – dragostea, mila, harul Său – în timp ce le respingem pe cele pe care le găsim inacceptabile – urgia, justiția și mânia Sa sfântă? Să nu îndrăznim să facem greșeala fariseilor, creându-L pe Dumnezeu după chipul nostru și apoi așteptând de la El să trăiască după standardele noastre. Un astfel de Dumnezeu nu este nimic mai mult decât un idol. Biblia ne dă mai mult decât suficientă informație cu privire la natura și identitatea lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos ca să garanteze închinarea și ascultarea noastră.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Evanghelia după Matei