Cartea Coloseni





Autorul: Apostolul Pavel a fost scriitorul principal al cărții Coloseni (Coloseni 1.1). Și lui Timotei i se recunoaște întrucâtva contribuția (Coloseni 1.1).

Data la care a fost scrisă: Cartea Coloseni a fost scrisă probabil între anii 58-62 d.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Coloseni este un minicurs de etică, ce se adresează fiecărui domeniu din viața creștină. Pavel merge progresiv de la viața individuală la casă și familie, de la lucru la felul în care trebuie să-i tratăm pe ceilalți. Tema acestei cărți este suficiența Domnului nostru Isus Cristos în a ne îndeplini nevoile din fiecare domeniu.

Versete-cheie: Coloseni 1.15-16: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.”

Coloseni 2.8: „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Cristos.”

Coloseni 3.12-13: „Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, așa iertați-vă și voi.”

Coloseni 4.5-6: „Purtați-vă cu înțelepciune față de cei de afară; răscumpărați vremea. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să-i răspundeți fiecăruia.”

Un scurt rezumat: Cartea Coloseni a fost scrisă în mod explicit ca să combată erezia care apăruse în Colose și care punea în pericol existența bisericii. Nu știm exact ce i s-a spus lui Pavel, însă această scrisoare este răspunsul său.

Putem presupune, bazat pe răspunsul lui Pavel, că aceasta avea de-a face cu o vedere distorsionată a lui Cristos (negarea umanității sale reale și adevărate și neacceptarea dumnezeirii Sale depline). Pavel pare, de asemenea, să combată accentul „iudaic” pus pe tăierea împrejur și pe tradiții (Coloseni 2.8-11, 3.11). Erezia abordată pare să fie ori un iudeo-gnosticism, ori un amestec între un ascetism iudaic și filosofia greacă (stoică?). El face o treabă extraordinară prin faptul că ne îndreaptă privirile înspre suficiența lui Cristos.

Cartea Coloseni conține instrucțiuni doctrinare cu privire la dumnezeirea lui Cristos și la filosofiile false (1.15-2.23), cât și îndemnuri practice privitoare la conduita creștină, incluzând prietenii și vorbirea (3.1-4.18).

Legături: Așa cum e în cazul fiecărei biserici primare, problema legalismului iudaic în Colose îl preocupa intens pe Pavel. Atât de radical era conceptul mântuirii prin har, și nu prin fapte, încât acelora care erau adânciți în Legea Vechiului Testament le era foarte greu să-l înțeleagă. În consecință, exista o mișcare continuă printre legaliști, ca să adauge anumite cerințe din Lege la această credință nouă. De foarte mare importanță în mijlocul lor era cerința tăierii împrejur, care încă se practica în rândurile unor convertiți dintre evrei. Pavel a combătut această eroare în versetul din Coloseni 2.11-15, în care a declarat că tăierea împrejur a cărnii nu mai era necesară, pentru că Cristos venise. A Lui era o tăiere împrejur a inimii, nu a cărnii, făcând ca ritualurile ceremoniale ale Vechiului Testament să nu mai fie necesare (Deuteronomul 10.16, 30.6, Ieremia 4.4, 9.26, Fapte 7.51, Romani 2.29).

Aplicație practică: Cu toate că Pavel s-a adresat multor domenii, aplicația principală pentru noi astăzi este suficiența totală și completă a lui Cristos în viața noastră atât pentru mântuirea, cât și pentru sfințirea noastră. Trebuie să știm și să înțelegem Evanghelia, ca să nu fim duși în rătăcire de forme subtile de legalism și de erezie. Trebuie să ne păzim de orice deviere care ar diminua centralitatea lui Cristos ca Domn și Mântuitor. Orice „religie” care încearcă să se considere echivalentă cu adevărul, folosind cărți care pretind să aibă aceeași autoritate ca a Bibliei sau care combină efortul omenesc cu realizarea divină în mântuire, trebuie evitată. Nu pot fi combinate sau adăugate alte religii la creștinism. Cristos ne dă standarde absolute de conduită morală. Creștinismul este o familie, un mod de viață și o relație – nu o religie. Faptele bune, astrologia, ocultismul și horoscoapele nu ne arată căile lui Dumnezeu. Numai Cristos face acest lucru. Voia Lui ne este descoperită în Cuvântul Lui, scrisoarea Lui de dragoste pentru noi; trebuie să ajungem să o cunoaștem!



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Coloseni