Cartea 3 Ioan





Autorul: Cartea 3 Ioan nu își numește în mod direct autorul. Tradiția încă din primele zile ale Bisericii este că apostolul Ioan este autorul. Au existat îndoieli ocazionale, venite din partea celor care au crezut că este posibil să fi fost scrisă de un alt ucenic al Domnului numit Ioan, dar toate dovezile arată înspre faptul că Ioan este autorul.

Data la care a fost scrisă: Cartea 3 Ioan cel mai probabil că a fost scrisă aproximativ în aceeași perioadă de timp cu celelalte scrisori ale lui Ioan, 1 și 2 Ioan, probabil între anii 85-95 d.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Scopul lui Ioan în scrierea acestei epistole se îndreaptă în trei direcții. Mai întâi, Ioan a scris ca să-l laude și să-l încurajeze pe preaiubitul lui conlucrător Gaiu în slujba ospitalității față de mesagerii itineranți care mergeau din loc în loc să predice Evanghelia lui Isus Hristos. În al doilea rând, în mod indirect aduce la cunoștință și condamnă comportamentul lui Diotref, un conducător dictator, care a preluat una dintre bisericile din provincia Asiei și al cărui comportament era opus în mod direct cu tot ceea ce susținea apostolul și Evanghelia sa. În al treilea rând, laudă exemplul lui Dimitrie, despre care se raporta că avea o mărturie bună din partea tuturor.

Versete-cheie: 3 Ioan 4: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr.”

3 Ioan 11: „Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu.”

Un scurt rezumat: Ioan îi scrie, cu obișnuitul său accent puternic pus pe adevăr, acestui frate mult iubit în Hristos, Gaiu, un laic cu o anumită bogăție și distincție dintr-un oraș din apropierea Efesului. El laudă mult grija și ospitalitatea lui Gaiu față de mesagerii săi, a căror misiune era să ducă Evanghelia din loc în loc, fie că îi erau cunoscuți, fie că erau străini. Ioan îl îndeamnă să continue să facă bine și să nu imite răul, ca în exemplul lui Diotref. Acest om preluase conducerea unei biserici din Asia și nu numai că a refuzat să recunoască autoritatea lui Ioan ca apostol, ci a refuzat și să primească scrisorile de la acesta și să se supună instrucțiunilor lui. A răspândit, de asemenea, calomnii răutăcioase la adresa lui Ioan și i-a dat afară pe membrii care le-au oferit susținere și ospitalitate trimișilor lui Ioan. Înainte să încheie scrisoarea, laudă, de asemenea, exemplul lui Dimitrie, despre care a auzit relatări excelente. Legături: Conceptul de a arăta ospitalitate față de străini are precedent însemnat în Vechiul Testament. Gesturile de ospitalitate în Israel au inclus primirea umilă și binevoitoare a străinilor în casă, fiindu-le oferită mâncare, cazare și protecție (Genesa 18.2-8, 19.1-8, Iov 31.16-23, 31-32). Mai mult, învățătura Vechiului Testament îi portretizează pe israeliți ca fiind un popor înstrăinat, dependent de ospitalitatea lui Dumnezeu (Psalmul 39.12), și pe Dumnezeu ca fiind Cel care le îndeplinește plin de bunăvoință nevoile, răscumpărându-i din Egipt și hrănindu-i și îmbrăcându-i în pustiu (Exodul 16, Deuteronomul 8.2-5).

Aplicație practică: Ioan, ca întotdeauna, subliniază importanța umblării în adevărul Evangheliei. Ospitalitatea, susținerea și încurajarea pentru frații noștri în credință este unul dintre preceptele principale ale învățăturii lui Isus, și Gaiu era, în mod evident, un exemplu remarcabil al acestei lucrări. Trebuie să facem și noi același lucru ori de câte ori putem, primind misionari, predicatori și străini aflați în vizită (atâta timp cât suntem siguri că sunt credincioși adevărați) nu numai în biserica, ci și în casa noastră, și să le oferim orice susținerea și încurajarea de care au nevoie.

Trebuie, de asemenea, să avem întotdeauna grijă să urmăm numai exemplul acelora ale căror cuvinte și fapte corespund Evangheliei și să avem suficient discernământ încât să-i identificăm pe cei asemenea lui Diotref, al căror comportament e departe de a fi așa cum ne-a învățat Isus.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea 3 Ioan