Întrebare
Ce spune Biblia despre calomnie?
Răspuns
Calomnia înseamnă să faci afirmații verbale false care afectează reputația cuiva. Calomnia se deosebește ușor de pamflet, în sensul în care pamfletul e o defăimare în scris a personajului; calomnia e doar rostită. Calomnia spune o mulțime de lucruri despre calomnie atât în Vechiul, cât și în Noul Testament (Proverbele 10.18, 1 Petru 2.1). Calomnia ocupă un loc atât de sus în lista de lucruri rele a lui Dumnezeu, încât a inclus-o între cele Zece Porunci. Cea de-a noua poruncă spune: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.” (Exodul 20.16) Să mărturisești strâmb include calomnia, din cauza neadevărurilor care sunt răspândite. Calomnia înseamă pur și simplu să minți cu privire la cineva, cu intenția de a-i face pe alții să vadă acea persoană într-o lumină negativă.
Calomnia e o minciună malițioasă, și Dumnezeu urăște minciuna (Proverbele 6.16-19, 12.22). Pentru că Dumnezeu e Autorul adevărului, (Ioan 14.6, 1 Ioan 5.6), orice lucru neadevărat e în opoziție cu natura Sa și, prin urmare, Îi creează repulsie. Atât calomnia, cât și bârfa sunt lucruri rele, și Scriptura le condamnă adesea împreună (Leviticul 19.16, Proverbele 16.27, 2 Corinteni 12.20). Bârfa adună secretele altei persoane și le împrăștie la alții; calomnia inventează propriile secrete și le trâmbițează oriunde ar cauza cel mai mare prejudiciu.
Noul Testament menționează calomnia ca parte din natura noastră păcătoasă. Calomnia nu trebuie să aibă loc în viața noastră atunci când devenim făpturi noi în Cristos (2 Corinteni 5.17). Coloseni 3.1-7-8 spune: „Din numărul lor erați și voi odinioară, când trăiați în aceste păcate. Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură.” Cuvintele noastre trebuie să fie dedicate gloriei lui Dumnezeu, așa cum e și trupul nostru (Romani 12.1-2, Efeseni 4.29). Cei care Îl cunosc pe Dumnezeu au responsabilitatea de a se abține de la a calomnia: „Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură ies și binecuvântarea, și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei!” (Iacov 3.9-10) Calomnia e o practică ce trebuie dată morții, dacă vrem să Îl urmăm pe Isus (vezi Romani 6.11-14).
În Romani 1.28-29, Pavel enumeră multe trăsături ale minții depravate, și calomnia e inclusă în această listă (versetul 30). Când îi calomniem pe alții, alegem să pășim în afara căii pe care a trasat-o Dumnezeu pentru noi. El nu va participa alături de noi în încercările noastre de a distruge o altă persoană cu cuvintele noastre. Calomnia vine din inimă, și când suntem ispitiți să spunem neadevăruri despre cineva, trebuie mai întâi să ne examinăm inima, ca să vedem ce rădăcini urâte produc aceste dorințe. Isus a spus: „Dar ce iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Matei 15.18-19) Dumnezeu vrea să vedem că a calomnia pe cineva e un lucru care arată că inima noastră nu e în ordine înaintea Lui. Dorința de a calomnia poate apărea dintr-o rădăcină de amărăciune (Evrei 12.15), dintr-o rănire nerezolvată (1 Petru 3.14-16), din neiertare (2 Corinteni 2.10-11, Efeseni 4.32), din gelozie (Galateni 5.20, 2 Corinteni 12.20) sau din alte păcate ale inimii.
Soluția lui Dumnezeu pentru calomnie e să ne iubim unii pe alții. Nu-i calomniem pe oamenii pe care îi iubim (1 Corinteni 13.4-7). Dragostea vrea ceea ce este mai bun pentru alții, și aceasta înseamnă să le păzim reputația așa cum o păzim pe a noastră (Matei 7.12). „Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.” (Romani 13.10) Când ne concentrăm atenția la a-L asculta pe Domnul iubind așa cum ne iubește El, calomnia nu va mai constitui o ispită pentru noi.
English
Ce spune Biblia despre calomnie?
