Care sunt calificările prezbiterilor și ale diaconilor?


Întrebare: Care sunt calificările prezbiterilor și ale diaconilor?

Răspuns:
Biblia conține un set clar de calificări pentru un diacon și un prezbiter și pentru poziția lor în organismul de credincioși. Slujba de diacon a fost dezvoltată pentru a veni în întâmpinarea unei probleme practice din biserică: „Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: «Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.»" (Fapte 6.2) Cuvântul tradus cu „slujim" este grecescul diakonein, care provine de la un cuvânt care înseamnă „însoțitor, ospătar sau unul care îi slujește altuia". A „diaconi" înseamnă a sluji. Primii diaconi au fost un grup de șapte bărbați din Biserica din Ierusalim care au fost aleși să lucreze la distribuirea zilnică de mâncare. Un diacon, prin urmare, este unul care le slujește altora într-un domeniu oficial al bisericii.

Cuvântul grecesc tradus cu „episcop" este episkopos. Episcopul este superintendentul, supraveghetorul sau oficiantul responsabil general al congregației. În Biblie, episcopii sunt numiți și „bătrâni" (1 Timotei 5.19) și „pastori" (Efeseni 4.11).

Calificările episcopului/bătrânului/pastorului se găsesc în 1 Timotei 3.1-7: „Adevărat este cuvântul acesta: «Dacă râvnește cineva să fie episcop, dorește un lucru bun.» Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții. Să nu fie nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-și chivernisească bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară și să cadă în cursa diavolului." Pavel îl instruiește, de asemenea, pe Timotei cu privire la lucrurile care exemplifică învățătura unui slujitor bun. Începând în 1 Timotei 4.11 și continuând până în 6.2, Pavel îi dă lui Timotei doisprezece lucruri pe care trebuie să le „poruncească și să le învețe".

Apostolul Pavel repetă calificările unui episcop/bătrân/pastor în epistola lui către Tit. „Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici." (Tit 1.6-9)

Calificările unui diacon sunt similare celor ale episcopului/bătrânului/pastorului. „Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câștig mârșav, ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. Trebuie cercetați întâi și, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste și să știe să-și cârmuiască bine copiii și casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Cristos Isus." (1 Timotei 3.8-13) Cuvântul tradus cu „diacon" în acest pasaj provine din același cuvânt grecesc folosit în Fapte 6.2, și astfel știm că vorbim despre aceeași slujbă.

Aceste calificări sunt simple și la obiect. Atât diaconul, cât și episcopul/bătrânul/pastorul trebuie să fie un bărbat, soțul unei soții, cu un caracter solid și unul care își cârmuiește casa într-o manieră biblică. Aceste calificări presupun, de asemenea, că cel care caută să ocupe o astfel de slujbă e un credincios născut din nou și umblă în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Singura deosebire substanțială între cele două seturi de calificări este că episcopul/bătrânul/pastorul trebuie să fie „în stare să învețe pe alții", pe când darea de învățătură nu e menționată ca fiind necesară pentru diaconi.

Domnul Isus Însuși e numit „Păstorul și Episcopul sufletelor voastre" (1 Petru 2.25). Titlurile sunt interesante. Cuvântul Păstor e o traducere a cuvântului grecesc poimen, tradus în alte locuri cu pastor (de exemplu în Efeseni 4.11). Acest poimen e cineva care îngrijește cirezi sau turme și e folosit în mod metaforic cu referire la pastorii creștini, fiindcă pastorii trebuie să îndrume „turma" lui Dumnezeu și să o hrănească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul tradus cu „Episcopul" e același cuvânt, episkopos, folosit de apostolul Pavel în 1 Timotei și în Tit.

În mod clar, slujbele de prezbiter și diacon sunt importante în biserică. A sluji poporului lui Dumnezeu cu cuvântul și cu fapta e o responsabilitate serioasă de asumat de un om și nu trebuie tratată niciodată în mod ușor. Un individ necalificat din punct de vedere biblic nu trebuie să ocupe nici slujba de prezbiter, nici de diacon; biserica merită mai mult.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Care sunt calificările prezbiterilor și ale diaconilor?

Află cum să ...

petreci veșnicia cu Dumnezeu



primești iertare de la Dumnezeu