Întrebare
Care este bunătatea lui Dumnezeu?
Răspuns
Bunătatea este un atribut al naturii și personalității lui Dumnezeu asociat cu compasiunea, generozitatea, înduraarea, favoarea, bunătatea și dragostea Sa. Biblia spune: "Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui." (Psalmul 145:9) Bunătatea lui Dumnezeu se extinde la toți oamenii. El le oferă atât celor răi, cât și celor buni, celor drepți și celor nedrepți lumina soarelui și ploaia, hrană și o inimă fericită (Matei 5:45; Matei 7:11; Luca 6:35; Faptele Apostolilor 14:17). Cea mai strălucită dezvăluire din Scriptură a bunătății lui Dumnezeu este văzută în acțiunile Sale față de păcătoșii nedemni ca noi.
"Bunătate" (sau "bunătate iubitoare" și "bunătate veșnică") în Vechiul Testament este de obicei o traducere a cuvântului ebraic hesed (vezi Isaia 54:8; 63:7; Ieremia 9:24). Hesed implică fidelitatea față de o relație. Mai mult decât descrierea unei emoții sau a unui sentiment față de cineva, acest termen cuprinde acțiuni și comportamente. Bunătatea lui Dumnezeu decurge din dragostea și loialitatea Sa față de cei cu care a stabilit o relație de legământ (vezi Geneza 19:19; Rut 2:20; Ezra 9:9; Osea 11:4).
Oamenii arată bunătatea lui Dumnezeu acționând în mod loial și iubitor față de cei cu care au o relație. Datorită prieteniei sale profunde cu Ionatan, David a arătat bunătatea lui Dumnezeu față de fiul lui Ionatan, Mefiboșet, acordându-i dreptul de a mânca întotdeauna la masa regelui (2 Samuel 9:1-13).
În Noul Testament, mai multe cuvinte grecești sunt traduse prin "bunătate". Chrēstotēs este cel mai răspândit și poartă ideea de bunătate morală care îi dă putere unei persoane să fie bună față de alții, chiar și față de dușmanii săi. Apostolul Pavel a folosit adesea acest termen pentru a exprima bunătatea fără limite a lui Dumnezeu față de păcătoșii pierduți și nevrednici: "Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui ... prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice." (Tit 3:3-7)
Bunătatea lui Dumnezeu ne este revelată cel mai deplin în darul Său de mântuire oferit prin Fiul Său, Isus (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9). Dumnezeu a demonstrat "nemărginita bogăție a harului Său" și "bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus" (Efeseni 2:7). "Pe când eram noi încă păcătoși", Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi (Romani 5:8). Hristos a venit de bunăvoie pe pământ ca un slujitor umil. El a trăit pentru a ne ajuta și Și-a jertfit viața pe cruce pentru a ne salva pe noi - cei sărăciți spiritual. Misiunea Mântuitorului nostru arată măsura supremă a bunătății și a iubirii lui Dumnezeu (Filipeni 2:1-11; Ioan 13:1). Prin urmare, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, cum putem face altceva decât să imităm bunătatea lui Dumnezeu în relațiile noastre cu ceilalți (Coloseni 3:12-17)?
În Romani 2:3-4, Pavel îi avertizează pe credincioși împotriva ipocriziei și a judecății. Tatăl nostru ceresc nu este un dictator fără inimă, ci un Dumnezeu blând, milostiv și iertător (Psalmul 25:6; Daniel 9:9; Efeseni 2:4; Iacov 5:11; 1 Petru 1:3). Ca urmași ai lui Hristos, nu trebuie să îi tratăm aspru pe oamenii păcătoși, aducându-le condamnare și judecată. În schimb, trebuie să arătăm aceeași răbdare, toleranță și bunătate pe care le-am primit de la Domnul. Din moment ce El a fost bun cu noi ca păcătoși, noi trebuie să dăm mai departe această bunătate față de ceilalți.
Exemple excelente ale bunătății lui Dumnezeu demonstrate de oameni în Noul Testament includ tratarea cu blândețe a Mariei de către Iosif când a aflat că este însărcinată (Matei 1:19), grija centurionului pentru servitorul său bolnav (Luca 7:2-6), faptul că apostolul Ioan a primit-o pe Maria în casa lui după moartea lui Hristos (Ioan 19:27) și tratamentul lui Iuliu și Onisifor față de Pavel (Faptele Apostolilor 27:3; 2 Timotei 1:16-18).
Domnul este bun, îndurător și milostiv (Deuteronomul 24:21; Psalm 68:5; 103:13; Faptele Apostolilor 20:35). Datorită bunătății lui Dumnezeu, ni s-a dat tot ceea ce avem nevoie pentru viață (2 Petru 1:3). Bunătatea lui Dumnezeu este o caracteristică a iubirii Sale necondiționate (1 Corinteni 13:4) și o roadă a Duhului Sfânt (Galateni 5:22). Din acest motiv, Domnul îi cere poporului Său să iubească bunătatea (Mica 6:8) și să fie întotdeauna dispus să o împărtășească cu alții (Zaharia 7:9; Proverbele 31:26; Matei 5:7; Luca 6:36; Efeseni 4:32; 1 Timotei 5:8).
English
Care este bunătatea lui Dumnezeu?
