Ne învață Ioan 3.5 că botezul este necesar pentru mântuire?





Întrebare: Ne învață Ioan 3.5 că botezul este necesar pentru mântuire?

Răspuns:
Cum se întâmplă cu fiecare verset sau pasaj, pricepem ce ne învață mai întâi filtrându-l prin ceea ce știm că ne învață restul Bibliei cu privire la subiect. În ceea ce privește botezul și mântuirea, Biblia prezintă clar faptul că mântuirea este prin har, prin credința în Isus Cristos, nu prin fapte de orice fel, aici fiind inclus și botezul (Efeseni 2.8-9). Prin urmare, orice interpretare care ajunge la concluzia că botezul sau oricare alt act este necesar pentru mântuire este o interpretare greșită. Pentru mai multe informații, te rugăm să citești pagina noastră de Internet „Is salvation by faith alone, or by faith plus works?” (în limba română „Mântuirea este numai prin credință, sau prin credință plus fapte?”).

Ioan 3.3-7: „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.» Nicodim I-a zis: «Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?» Isus i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: ‘Trebuie să vă nașteți din nou.’»”

Când luăm în considerare acest pasaj, mai întâi e important de observat că nicăieri în context nu e menționat botezul. Cu toate că botezul e menționat mai târziu în acest capitol (Ioan 3.22-30), acest lucru se face într-un cadru cu totul diferit (Iudeea, în locul Ierusalimului) și într-un timp diferit de cel în care a avut loc discuția cu Nicodim. Asta nu înseamnă că Nicodim era nefamiliarizat cu botezul, fie din practica iudaică de a-i boteza pe cei convertiți la iudaism, fie din lucrarea lui Ioan Botezătorul. Totuși, simpla citire a acestor versete în context nu i-ar da nimănui motiv să considere că Isus vorbea despre botez, în afară de cazul în care cineva ar căuta să citească în pasaj o idee preconcepută sau o anume teologie. Să citești în mod automat botez în acest verset pentru simplul motiv că în el e menționată „apa” este un lucru cu totul nepotrivit.

Aceia care susțin că botezul e o cerință pentru mântuire indică ca dovadă sintagma „născut din apă”. Cum a spus cineva: „Isus descrie și îi spune clar cum – născându-se din apă și din Duh. Aceasta este o descriere perfectă a botezului! Isus nu putea da o explicație mai detaliată și mai exactă a botezului.” Totuși, dacă Isus ar fi vrut să afirme că trebuie să te botezi ca să fii mântuit, ar fi putut afirma pur și simplu: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se botează și nu se naște din Duh, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. Mai mult, dacă Isus ar fi făcut o astfel de afirmație, ar fi contrazis multe alte pasaje din Biblie care spun clar că mântuirea este prin credință (Ioan 3.16, 3.36, Efeseni 2.8-9, Tit 3.5).

De asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că atunci când Isus a vorbit cu Nicodim, porunca botezului creștin nu era încă în vigoare. Această incoerență în interpretarea Scripturii se vede când cei care cred că botezul este o cerință pentru mântuire sunt întrebați de ce tâlharul de pe cruce nu a trebuit să fie botezat ca să fie mântuit. Un răspuns obișnuit dat la această întrebare este: „Tâlharul de pe cruce se afla încă sub vechiul legământ și, prin urmare, nu intra sub incidența acestui botez. A fost mântuit ca toți cei aflați sub vechiul legământ.” Așadar, în esență, aceiași oameni care spun că tâlharul nu a trebuit să fie botezat pentru că se afla „sub vechiul legământ” folosesc Ioan 3.5 ca „dovadă” a faptului că botezul este necesar pentru mântuire. Ei insistă că Isus îi spune lui Nicodim că trebuie să se boteze ca să fie mântuit, chiar dacă și el se afla încă sub vechiul legământ. Dacă tâlharul de pe cruce a fost mântuit fără să se boteze (pentru că se afla sub vechiul legământ), de ce Isus îi spune lui Nicodim (care era și el sub vechiul legământ) că trebuie să se boteze?

Dacă „a fi născut din apă și din Duh” nu se referă la botez, atunci ce anume înseamnă? În mod tradițional, au existat două interpretări ale acestei sintagme. Prima este că expresia „născut din apă” e folosită de Isus pentru a se referi la nașterea naturală (apa referindu-se la lichidul amniotic care îl înconjoară pe bebeluș în uter) și a fi născut din Duh indică nașterea spirituală. Cu toate că în mod sigur e o interpretare posibilă a termenului „născut din apă” și pare să se potrivească în contextul întrebării lui Nicodim despre cum se poate naște „un om bătrân”, nu este cea mai bună interpretare dată în contextul acestui pasaj. La urma urmei, Isus nu vorbea despre deosebirea dintre nașterea naturală și cea spirituală. Ceea ce făcea era să îi explice lui Nicodim nevoia de a se „naște de sus” sau „din nou”.

Cea de-a doua interpretare obișnuită a acestui pasaj și cea care se potrivește cel mai bine în întregul context, nu numai al acestui pasaj, ci al întregii Biblii, este cea care înțelege sintagma „născut din apă și din Duh” ca descriind două aspecte diferite ale aceleiași nașteri spirituale, sau a ceea ce înseamnă să fii „născut din nou” sau „născut de sus”. Așadar, când Isus i-a spus lui Nicodim că trebuie „să se nască din apă și din Duh”, nu Se referea la apa literală (adică la botez sau la lichidul amniotic din uter), ci la nevoia curățirii spirituale sau a reînnoirii. În tot Vechiul Testament (Psalmul 51.2, 7, Ezechiel 36.25) și în Noul Testament (Ioan 13.10, 15.3, 1 Corinteni 6.11, Evrei 10.22), apa e adesea folosită la mod figurat pentru a semnifica curățirea spirituală sau regenerarea produsă de Duhul Sfânt, prin Cuvântul lui Dumnezeu, în momentul mântuirii (Efeseni 5.26, Tit 3.5).

Biblia de studiu Barclay Daily Study Bible descrie acest concept în felul următor: „Sunt două idei aici. Apa este simbolul curățării. Când Isus ia în stăpânire viața noastră, când Îl iubim cu toată inima noastră, păcatele trecutului sunt iertate și uitate. Duhul Sfânt este simbolul puterii. Când Isus ia în stăpânire viața noastră, asta nu înseamnă numai că trecutul este uitat și iertat; dacă asta ar fi totul, am putea foarte bine continua să ne ruinăm viața în același fel din nou; dar în viață intră o putere nouă, care ne face capabili să fim ceea ce prin puterile noastre nu am putea fi niciodată și să facem ceea ce prin noi înșine nu am putea face niciodată. Apa și Duhul reprezintă curățirea și puterea care ne întărește a lui Cristos, care șterge trecutul nostru și ne dă victorie în viitor.”

Așadar, „apa” menționată în acest verset nu e o apă fizică, în mod literal, ci, în schimb, „apa vie” pe care Isus i-a promis-o femeii de la fântână în Ioan 4.10 și celor din Ierusalim în Ioan 7.37-39. Curățirea lăuntrică și reînnoirea produsă de Duhul Sfânt nasc viață spirituală într-un păcătos mort în păcatele lui (Ezechiel 36.25-27, Tit 3.5). Isus reîntărește acest adevăr în Ioan 3.7, când reafirmă că trebuie să ne naștem din nou și că această înnoire a vieții poate fi produsă numai de către Duhul Sfânt (Ioan 3.8).

Sunt câteva motive pentru care această interpretare a sintagmei „născut din apă și din Duh” este cea corectă. Mai întâi de toate, trebuie să observăm că cuvântul grecesc tradus cu „din nou” are două înțelesuri posibile. Primul este „iar”, iar al doilea este „de sus”. Se pare că Nicodim a luat în considerare prima variantă, „iar”, și a găsit ideea ca fiind de neînțeles. De aceea nu a putut înțelege cum un om adult poate intra din nou în pântecul mamei sale și să se nască din nou în mod fizic. De aceea, Isus reafirmă ceea ce tocmai i-a spus lui Nicodim într-un fel diferit, ca să fie clar că Se referea la a fi „născut de sus”. Cu alte cuvinte, atât „născut de sus”, cât și „născut din apă și din Duh” sunt două moduri de a spune același lucru.

În al doilea rând, este important să observăm că gramatica grecească din acest verset pare să indice că „a fi născut din apă” și „a fi născut din Duh” sunt considerate un singur element, nu două. Prin urmare, nu vorbește despre două nașteri diferite, cum a crezut Nicodim în mod greșit, ci despre o singură naștere, aceea prin care ești „născut de sus” sau nașterea spirituală care e necesară pentru orice om, ca să poată „vedea Împărăția lui Dumnezeu”. Această necesitate a omului de a fi „născut din nou” sau de a experimenta nașterea spirituală este atât de importantă, încât Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea ei de trei ori în acest pasaj din Scriptură (Ioan 3.3, 5, 7).

În al treilea rând, apa este folosită adesea în mod simbolic în Biblie cu referire la lucrarea Duhului Sfânt de sfințire a credinciosului, prin care Dumnezeu curăță și purifică inima și sufletul credinciosului. În multe locuri atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, lucrarea Duhului Sfânt e comparată cu apa (Isaia 44.3, Ioan 7.38-39).

În Ioan 3.10, Isus îl mustră pe Nicodim, întrebându-l: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?” Acest lucru implică faptul că ceea ce Isus tocmai i-a spus era un lucru pe care Nicodim trebuia să îl știe și să îl înțeleagă din Vechiul Testament. Ce ar fi trebuit să știe și să înțeleagă Nicodim, ca învățător al Vechiului Testament? Este faptul că Dumnezeu a promis în Vechiul Testament că va veni timpul în care: „Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.” (Ezechiel 36.25-27) Isus l-a mustrat pe Nicodim pentru că nu și-a amintit și nu a înțeles unul dintre pasajele-cheie ale Vechiului Testament care corespund noului legământ (Ieremia 31.33). Nicodim ar fi trebuit să se aștepte la asta. De ce l-ar fi mustrat Isus pe Nicodim că n-ar fi înțeles botezul, având în vedere faptul că acesta nu este menționat niciunde în Vechiul Testament?

Cu toate că acest verset nu ne învață că botezul este necesar pentru mântuire, trebuie să fim atenți să nu neglijăm importanța botezului. Botezul este semnul sau simbolul a ceea ce se întâmplă când un om se naște din nou. Importanța botezului nu trebuie subestimată sau minimizată. Totuși, botezul nu ne mântuiește. Ceea ce ne mântuiește este lucrarea curățitoare a Duhului Sfânt care se petrece atunci când suntem născuți din nou și regenerați de El (Tit 3.5).



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ne învață Ioan 3.5 că botezul este necesar pentru mântuire?