Ce spune Biblia despre suferință?


Întrebare: Ce spune Biblia despre suferință?

Răspuns:
Dintre toate contestările aduse creștinismului în epocile moderne, probabil că cel mai dificil este să explici problema suferinței. Cum poate un Dumnezeu iubitor să îngăduie suferința să continue în lumea pe care a creat-o? Pentru cei care au îndurat ei înșiși multă suferință, aceasta e mai mult decât o chestiune filosofică. E un lucru profund personal și emoțional. Cum abordează Biblia această problemă? Ne dă Biblia vreun exemplu de suferință și indicii cum să o abordăm?

Biblia e uimitor de realistă când vine vorba despre problema îndurării suferinței. Un exemplu e că Biblia dedică o carte întreagă pentru a aborda această problemă. Cartea aceasta privește un om pe nume Iov. Ea începe cu o scenă din cer, care îi prezintă cititorului ce stă în spatele suferinței lui Iov. Iov suferă pentru că Dumnezeu Se contrazice cu Satan. Din câte știm, Iov și prietenii lui nu au aflat niciodată acest lucru. Prin urmare, nu e deloc surprinzător că se străduiesc cu toții să explice suferința lui Iov din perspectiva necunoașterii lor, până când Iov, în cele din urmă, se bazează doar pe credincioșia lui Dumnezeu și pe nădejdea răscumpărării Lui. Nici Iov, nici prietenii lui nu au înțeles atunci motivul suferinței lui. De fapt, când Iov e confruntat, în cele din urmă, de Dumnezeu, rămâne mut. Răspunsul dat prin tăcere de Iov nu banalizează în vreun fel durerea intensă și pierderea pe care le-a îndurat cu atâta răbdare, ci, în schimb, evidențiază importanța faptului de a te încrede în scopurile lui Dumnezeu în mijlocul suferinței, chiar și când nu știi care sunt scopurile. Suferința, la fel ca toate celelalte experiențe umane, e dirijată de înțelepciunea suverană a lui Dumnezeu. În final, aflăm că e posibil să nu cunoaștem niciodată motivul specific pentru suferința noastră, însă trebuie să ne încredem în Dumnezeul nostru suveran. Acesta e răspunsul real pentru suferință.

Un alt exemplu de suferință în Biblie este istoria lui Iosif din cartea Genesa. Iosif a fost vândut ca rob chiar de frații lui. În Egipt, a fost pus sub acuzații false și aruncat în temniță. Ca rezultat al suferinței lui Iosif și a faptului că a îndurat, prin harul și puterea lui Dumnezeu, Iosif a fost în cele din urmă promovat ca guvernator al Egiptului, pe locul doi după Faraon. S-a trezit în postura din care putea să asigure provizii națiunilor lumii într-un timp de foamete, inclusiv familiei lui și fraților care îl vânduseră în sclavie! Mesajul acestei istorisiri e rezumat în cuvintele adresate de Iosif fraților lui, în Genesa 50.19-21: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri."

Versetul din Romani 8.28 conține cuvinte de încurajare pentru cei care îndură greutăți și suferință: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor care sunt chemați după planul Său." În providența Lui, Dumnezeu orchestrează fiecare eveniment din viața noastră – chiar și suferința, ispita și păcatul – spre beneficiul nostru temporal și veșnic.

Psalmistul David a suportat multă suferință în vremea sa și lucrul acesta se reflectă în multe dintre poemele lui adunate în cartea Psalmilor. În Psalmul 22, auzim agonia lui David: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă. Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. În Tine se încredeau părinții noștri; se încredeau, și-i izbăveai. Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine și nu rămâneau de rușine. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!"

Pentru David rămâne un mister de ce Dumnezeu nu intervine să pună punct suferinței și durerii lui. Îl vede pe Dumnezeu pe tron, ca fiind Cel Sfânt, lauda lui Israel. Dumnezeu trăiește în cer, unde toate lucrurile sunt bune, unde nu e plâns sau frică, nici foame sau ură. Ce știe Dumnezeu despre tot ce îndură oamenii? David continuă să se plângă: „Niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele; toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc; își împart hainele mele între ei și trag la sorț pentru cămașa mea."

I-a răspuns cândva Dumnezeu lui David? Da, multe secole mai târziu, David și-a primit răspunsul. Aproape cu o mie de ani mai târziu, un urmaș al lui David numit Isus a fost omorât pe un deal numit Calvar. Pe cruce, Isus a îndurat suferința și rușinea strămoșului său. Mâinile și picioarele lui Cristos au fost străpunse. Hainele lui Isus au fost împărțite între dușmanii Săi. Cristos a fost privit și luat în batjocură. De altfel, Cristos a rostit cuvintele cu care David își începe psalmul: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?", identificându-Se astfel cu suferința lui David.

Cristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, în care locuiește toată plinătatea lui Dumnezeu, a trăit pe pământ ca o ființă omenească și a îndurat foamea, setea, ispita, rușinea, persecuția, lipsa îmbrăcămintei, întristarea, trădarea, batjocura, nedreptatea și moartea. Prin urmare, El Se află în postura în care să împlinească tânjirea lui Iov: „Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste noi amândoi. Să-Și tragă însă varga deasupra mea și să nu mă mai tulbure spaima Lui. Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine." (Iov 9.33)

Teismul creștin este, de fapt, singura perspectivă asupra lumii și a vieții care poate înțelege într-un mod temeinic problema răului și a suferinței. Creștinii slujesc un Dumnezeu care a trăit pe acest pământ și a îndurat trauma, ispita, întristarea, tortura, foamea, setea, persecuția și chiar execuția. Crucea lui Cristos poate fi privită ca cea mai puternică manifestare a justiției lui Dumnezeu. Când e întrebat cât de mult Îi pasă de problema răului și a suferinței, Dumnezeul creștin poate arăta înspre cruce și să spună: „Atât de mult." Cristos a experimentat respingerea lui Dumnezeu, spunând: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" El a experimentat aceeași suferință ca a multor oameni de azi care se simt izolați de favoarea și dragostea lui Dumnezeu.

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Ce spune Biblia despre suferință?