Cum ar trebui creștinul să considere socialismul?


Întrebare: Cum ar trebui creștinul să considere socialismul?

Răspuns:
Majoritatea filosofilor, de-a lungul secolelor, au crezut că istoria e modelată de idei, de urmărirea realității curente sau de rațiunea umană. Însă există un filosof bine-cunoscut, care în schimb a argumentat că factorul motivațional din spatele întregii istorii umane e cel economic. Karl Marx s-a născut din părinți evrei nemți în 1818 și a obținut doctoratul la vârsta de 23 de ani. Apoi a pornit în misiunea de a demonstra că identitatea umană e adânc înrădăcinată în munca unei persoane și că sistemele economice controlează complet omul. Susținând că omenirea supraviețuiește prin munca ei, Marx a crezut că comunitățile umane sunt create după diviziunea muncii.

Marx a studiat istorie și a ajuns la concluzia că timp de sute de ani, societatea s-a bazat pe agricultură. Însă Revoluția industrială a schimbat cu totul acest lucru, în concepția lui Marx, pentru că aceia care au lucrat în mod liber pentru ei înșiși acum au fost forțați de economie să lucreze în schimb în fabrici. Acest lucru, a simțit Marx, le-a răpit demnitatea și identitatea, pentru că munca lor definea cine sunt și acum erau aduși la nivelul de simpli sclavi controlați de un supraveghetor puternic. Această perspectivă a însemnat că economia capitalismului era dușmanul natural al lui Marx.

Marx a presupus că capitalismul accentua proprietatea privată și, prin urmare, reducea proprietatea la câțiva privilegiați. Două „comunități" separate au apărut în mintea lui Marx: proprietarii de afaceri, sau burghezia; și clasa muncitoare, sau proletariatul. Potrivit lui Marx, burghezia folosește și exploatează proletariatul, rezultând că ceea ce e câștig pentru unii e pierdere pentru alții. Mai mult, Marx a crezut că proprietarii de afaceri îi influențează pe cei care fac legile, ca să se asigure că interesele lor le sunt apărate mai presus decât pierderea demnității și a drepturilor muncitorilor. În cele din urmă, Marx a simțit că religia este „opiul popoarelor" pe care bogații o folosesc ca să manipuleze clasa muncitoare; proletariatului i se promit răsplătiri într-o zi în cer, dacă continuă să lucreze cu sârguință acolo unde Dumnezeu i-a așezat (subordonați burgheziei).

În utopia pământească pe care Marx a previzionat-o, oamenii dețin totul în mod colectiv și lucrează pentru binele comun al omenirii. Scopul lui Marx a fost să sfârșească cu deținerea de proprietăți private prin deținerea tuturor mijloacelor de producție economică de către stat. Odată ce proprietatea privată a fost abolită, Marx a simțit că identitatea individului va fi înnobilată și zidul despărțitor pe care capitalismul se zice că l-a construit între proprietari și clasa muncitoare va fi sfărâmat. Toți se vor prețui unii pe ceilalți și vor lucra împreună pentru un scop împărtășit de toți.

Sunt cel puțin patru erori în gândirea lui Marx. Mai întâi, presupunerea lui că câștigul unuia trebuie să fie pe cheltuiala altcuiva e un mit; structura capitalismului lasă destul spațiu pentru toți să-și ridice standardul de trăire prin inovație și competiție. E perfect fezabil pentru multiple părți să fie în competiție și să o ducă bine pe piața consumatorilor care vor bunurile și serviciile lor.

În al doilea rând, ceea ce credea Marx era greșit, și anume că valoarea unui produs se bazează pe cantitatea de muncă depusă pentru el. Calitatea unui bun sau a unui serviciu pur și simplu nu poate fi determinată de cât de mult efort depune un muncitor. De exemplu, un meșter tâmplar poate face o piesă de mobilier mai rapid și mai frumos decât un meșteșugar neînzestrat și, prin urmare, lucrarea lui va fi socotită mult mai de valoare (și e corect să fie așa) într-un sistem economic cum e capitalismul.

În al treilea rând, teoria lui Marx necesită un guvern care e liber de corupție și neagă posibilitatea elitismului în rândurile lui. Dacă istoria ne-a demonstrat ceva până în prezent e că puterea corupe omenirea căzută și puterea absolută corupe în mod absolut. O națiune sau un guvern poate ucide ideea de Dumnezeu, însă cineva va lua locul lui Dumnezeu. Acel cineva e cel mai adesea un individ sau un grup care începe să domnească peste populație și caută să-și mențină poziția privilegiată cu orice preț.

În al patrulea rând și cel mai important, Marx s-a înșelat că identitatea unei persoane e strâns legată de munca pe care o face. Cu toate că societatea seculară în mod sigur impune forțat acest crez asupra majorității oamenilor, Biblia spune că toți au valoare egală pentru că sunt creați după chipul Dumnezeului veșnic. Acolo se află valoarea umană adevărată, intrinsecă.

A avut Marx dreptate? Este economia catalizatorul care mișcă istoria omenirii? Nu, ceea ce conduce istoria omenirii este Creatorul Universului care controlează toarte lucrurile, inclusiv ridicarea și prăbușirea fiecărei națiuni. Mai mult, Dumnezeu controlează și cine e pus la conducerea fiecărei națiuni, cum spune Scriptura: „Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor ... o dă cui îi place și înalță [peste] ea pe cel mai de jos dintre oameni." (Daniel 4.17) Pe lângă aceasta, Dumnezeu e cel care îi dă unui om înzestrări pentru muncă și bunăstarea care vine în urma ei, nu guvernul: „Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea, și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu." (Eclesiastul 5.18-19)

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Cum ar trebui creștinul să considere socialismul?