Îmi poți prezenta o cronologie de bază a Bibliei?


Întrebare: Îmi poți prezenta o cronologie de bază a Bibliei?

Răspuns:
În sensul cel mai de bază, cronologia Bibliei e fără sfârșit și veșnică, de vreme ce relatează lucrurile de la Creație (dată necunoscută, Genesa 1.1-31), până la sfârșitul vremurilor (Matei 28.20). Dintr-o perspectivă mai practică, cronologia Bibliei asupra căreia majoritatea erudiților cad de acord începe cu chemarea lui Avram, numit apoi „Avraam" de către Dumnezeu (Genesa 17.4-6), în anul 2166 î.Cr. și se sfârșește cu scrierea cărții Apocalipsa, aproximativ în anul 95 d.Cr. Înainte de nașterea lui Avraam, cronologia Bibliei care începe în Genesa conține o istorie bogată a creației, a lui Adam și a Evei, a Căderii omului, conține genealogii extinse, istorisiri ale necazurilor omenești, ducând până la Noe și Marele potop (o dată tot necunoscută), și multe altele.

În perioada dintre nașterea lui Avraam și scrierea cărții Apocalipsa de către Ioan, istoria ajută la plasarea în timp a multor evenimente și oameni la care se face referire în Vechiul și Noul Testament. De exemplu, se estimează că Moise s-a născut în anul 1526 î.Cr., și Iosua a intrat în Țara Promisă aproximativ în anul 1406 î.Cr. Perioada celor zece judecători ai lui Israel s-a sfârșit aproximativ în anul 1052 î.Cr., odată cu debutul domniei împăratului Saul, când majoritatea erudiților cad de acord că datarea concretă, istorică e posibilă.

Împăratul Saul, celebrul împărat David – din a cărui familie Se va naște Isus Cristos – și fiul lui David, înțeleptul împărat Solomon, au condus un regat unit al lui Israel. În 931 î.Cr., după domnia regelui Solomon, Israelul a fost divizat într-un regat nordic și unul sudic. Diverși regi au domnit în nord (Israel) și în sud (Iuda), până la căderea regatului de nord, în 722 î.Cr., și căderea Ierusalimului (capitala regatului de sud), în 586 î.Cr.

Exilul lui Iuda a durat până aproximativ în anul 538 î.Cr., când împăratul persan Cirus i-a poruncit lui Ezra să se întoarcă în Israel și să construiască un templu pentru Dumnezeu la Ierusalim (Ezra 1). Evreii au restaurat Ierusalimul între acest timp și aproximativ anul 432 î.Cr., când a fost scrisă ultima carte a Vechiului Testament (Maleahi). Ceea ce a urmat a fost perioada intertestamentară, care a durat aproximativ 430 de ani.

Aproximativ în anul 5 î.Cr., Isus Cristos, Mesia lui Israel, S-a născut în Betleem. După moartea lui Irod cel Mare în anul 4 î.Cr., Isus și părinții Săi s-au întors la Nazaret, în Galileea (Matei 2.19-23). Nu se consemnează nimic cu privire la viața lui Isus în decada următoare, până când Îl vedem pe Isus la doisprezece ani cum îi uimește pe învățătorii din Templu (Luca 2.40-52). Isus Și-a început lucrarea publică aproximativ în anul 27 d.Cr., începând cu botezul Său (Matei 3.13-17). Lucrarea lui Isus a durat aproximativ trei ani și jumătate.

În perioada 29-30 d.Cr., Isus a petrecut majoritatea timpului Lui în Iudeea, predicând, învățându-i pe oameni, înfăptuind minuni – inclusiv învierea lui Lazăr din morți – și în plus echipându-i pe ucenicii Lui să continue lucrarea după moartea Lui. La începutul anului 30, Și-a îndreptat fața către Ierusalim. În timpul ultimei săptămâni din viața Lui, Isus a sărbătorit Paștele împreună cu prietenii Lui, unde a instituit Cina Domnului (Luca 22.14-20) și a rostit discursul de rămas bun. În final, a fost trădat, arestat, judecat, răstignit și a înviat (Matei 26.36-28.8). Cristosul înviat a îndeplinit o lucrare de patruzeci de zile, care s-a încheiat cu înălțarea Lui la cer (Fapte 1.3-1 Corinteni 15.6-7).

La scurt timp după ce Isus a fost răstignit și a înviat, apostolii și urmașii Lui au scris Noul Testament. Prima carte scrisă a Noului Testament (fie Galateni, fie Iacov) a putut fi scrisă încă din anul 49 d.Cr. sau din primele două decade de după moartea și învierea lui Isus. Acest lucru înseamnă că textele originale au fost scrise de martori oculari, care au furnizat relatări de primă mână cu privire la ceea ce s-a petrecut. Cea din urmă carte a Noului Testament, Apocalipsa, a fost scrisă de Ioan aproximativ în anul 95 d.Cr.

Mai jos e o listă cronologică a evenimentelor majore din Biblie, împreună cu datele în care s-au petrecut. Observație: Toate datele sunt cu aproximație. De asemenea, datele pentru istoria timpurie a omenirii (înainte de Avraam) reflectă concepția creaționismului pământului tânăr.

4000 î.Cr. – Crearea lumii
2344 î.Cr. – Noe și corabia
2166 î.Cr. – Chemarea lui Avram
2141 î.Cr. – Nașterea lui Isaac
1526 î.Cr. – Nașterea lui Moise
1446 î.Cr. – Exodul lui Israel din Egipt
1406 î.Cr. – Intrarea lui Israel în Țara Promisă
1420 î.Cr. – Moartea lui Iosua
1052 î.Cr. – Încoronarea regelui Saul
1011-971 î.Cr. – Domnia regelui David
959 î.Cr. – Templul lui Solomon e terminat
931 î.Cr. – Divizarea împărăției
875-797 î.Cr. – Lucrarea lui Ilie și a lui Elisei în Israel
739-686 î.Cr. – Lucrarea lui Isaia în Iuda
722 î.Cr. – Căderea regatului de nord al Asiriei
586 î.Cr. – Căderea regatului de sud al Babilonului
538-445 î.Cr. – Întoarcerea evreilor la Ierusalim după exil
515 î.Cr. – Cel de-al doilea Templu terminat
5 î.Cr. – Nașterea lui Isus Cristos
26-30 d.Cr. – Lucrarea lui Cristos, care s-a sfârșit cu moartea și învierea Lui
34 d.Cr. – Convertirea lui Saul din Tars
44-47 d.Cr. – Prima călătorie misionară a lui Pavel
49 d.Cr. – Conciliul de la Ierusalim
60 d.Cr. – Întemnițarea lui Pavel în Roma
95 d.Cr. – Vedenia lui Ioan de pe insula Patmos și scrierea Apocalipsei

English


Înapoi la pagina de început în limba Română
Îmi poți prezenta o cronologie de bază a Bibliei?

Află cum să ...

petreci veșnicia cu Dumnezeu



primești iertare de la Dumnezeu