Întrebare
Care este autoritatea credinciosului?
Răspuns
Autoritatea credinciosului se bazează pe mandatul de a-L sluji pe Domnul. Atunci când suntem în voia lui Dumnezeu, ne putem mișca cu încrederea că facem ceea ce este corect și că puterea Duhului Sfânt acționează în noi și prin noi. Unele lucrări accentuează autoritatea credinciosului într-o măsură nesănătoasă și nebiblică. Este mai bine să ne amintim blândețea la care suntem chemați (Tit 3:1-2; Iacov 3:13). Chiar și Pavel, care ca apostol avea o autoritate autentică asupra Bisericii, nu și-a exercitat întotdeauna autoritatea: "Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă, în Isus Hristos. Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere." (Filimon 1:8-9)
Înainte de a începe să enumerăm lucrurile care cad sub autoritatea credinciosului, trebuie să recunoaștem că, în primul rând, credinciosul este sub autoritate. Dumnezeu este "fericitul și singurul Stăpânitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor" (1 Timotei 6:15). Iar Domnul nostru Isus ne reamintește: "Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: «Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.»" (Luca 17:10) Viața credinciosului este una de dependență totală de Dumnezeu, așa cum a fost modelată de Fiul Omului (vezi Luca 22:42 și Ioan 5:30).
Dumnezeu a rânduit autorități mai mici în această lume pentru a domni sub El. Părinții au autoritate asupra copiilor lor (Efeseni 6:1). Soții au autoritate asupra soțiilor lor (Efeseni 5:22-24). Regii au autoritate asupra supușilor lor (Romani 13:1-7). Apostolii aveau autoritate asupra Bisericii (Fapte 4:34-35; Filimon 1:3).
Unii oameni folosesc Marea Trimitere pentru a prezenta învățătura despre autoritatea credinciosului: "Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: «Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.»" (Matei 28:18-20) Dar autoritatea din pasaj îi aparține în mod clar lui Isus. El pretinde "toată autoritatea" și apoi le spune celor care se află sub autoritatea Sa ce să facă. Pe baza Marii Însărcinări, singura "autoritate" pe care o dețin credincioșii este autoritatea de a merge în toată lumea, autoritatea de a face ucenici, autoritatea de a boteza în Numele Dumnezeului Triunic și autoritatea de a-i învăța pe oameni poruncile lui Isus. În exercitarea acestei autorități, credinciosul pur și simplu se supune ordinelor.
Pe lângă autoritatea de a vesti Evanghelia, autoritatea credinciosului include dreptul de a fi numit copil al lui Dumnezeu (Ioan 1:12) și autoritatea de "a se apropia cu încredere de tronul harului lui Dumnezeu" (Evrei 4:16). În toate lucrurile, ne amintim că Hristos este Domnul. "Ci «oricine se laudă să se laude în Domnul»." (2 Corinteni 10:17)
Unii creștini se încurcă în legătură cu autoritatea credinciosului pentru că scot versetele din context. Matei 10:1, de exemplu, spune: "Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință." Unii oameni pretind autoritate asupra demonilor și bolilor pe baza acestui verset, trecând cu vederea faptul că Isus Se adresa unui anumit grup de oameni ("cei doisprezece ucenici ai Săi") pentru o anumită perioadă de slujire. Alții afirmă că posedă daruri apostolice, pretinzând pentru ei aceeași autoritate ca Petru sau Pavel. Unii oameni pretind autoritate pentru credincios pe baza promisiunilor din Vechiul Testament către Iosua (Iosua 1:3), Ghedeon (Judecători 6:23) sau Israel (Deuteronomul 8:18; Maleahi 3:10) - din nou, scoțând versetele din context. Alți credincioși își revendică autoritatea bazându-se pe Marcu 16:17-18, chiar dacă această parte a Evangheliei lui Marcu este o adăugare târzie și nu este originală.
Pavel l-a îndemnat pe Tit să-i învețe pe oameni Scriptura cu îndrăzneală, cu autoritate (Tit 2:15). În timp ce credincioșii se slujesc unii pe alții și pe Domnul, ei ar trebui să o facă cu încredere și cu autoritatea care vine din faptul că știu că fac lucrarea lui Dumnezeu: "Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava și puterea în vecii vecilor! Amin." (1 Petru 4:11)
Autoritatea credinciosului vine de la Dumnezeu și din Cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece suntem ambasadorii lui Dumnezeu, putem vorbi cu autoritatea Sa atunci când împărtășim Cuvântul Său, făcând apel lumii în Numele lui Hristos (2 Corinteni 5:20). Noi mânuim sabia Duhului, o armă puternică făurită de Dumnezeu pentru uzul nostru (Efeseni 6:17).
English
Care este autoritatea credinciosului?
