Întrebare
Ce efecte au afecțiuni precum autismul asupra vieții creștine?
Răspuns
Tulburarea de spectru autist (TSA) este o tulburare de neurodezvoltare. Fiind o tulburare de spectru, experiența și severitatea simptomelor celor afectați variază. Simptomele principale asociate cu TSA sunt deficiențe în comunicare și interacțiune socială, precum și comportamente și interese restrictive sau repetitive. Adesea, persoanele cu TSA se confruntă cu probleme senzoriale, tulburări gastrointestinale, tulburări de somn și probleme de sănătate mintală precum anxietatea. Luptele asociate cu autismul pot avea un efect asupra vieții creștine.
În primul rând, să clarificăm faptul că nu este un păcat să ai TSA. Au fost propuse diverse teorii, inclusiv o legătură genetică, cu privire la cauza autismului, dar nu există o cauză unică, specifică și convenită. Dacă am considera autismul ca fiind o "boală", atunci am spune că este, în general, un rezultat al căderii omenirii. Adică, atunci când Adam și Eva au păcătuit, moartea și efectele sale au intrat în lume. Acest lucru înseamnă că organismul uman este supus bolilor și afecțiunilor. Răceala comună este un rezultat al căderii, dar nu este un lucru păcătos să fii răcit. Oamenii se confruntă cu anomalii fizice și psihologice, multe dintre acestea făcând viața mai dificilă. Dar, din nou, nu este un păcat să ai o tulburare sau o anomalie de dezvoltare.
De fapt, dacă ne gândim pur și simplu la autism ca fiind în categoria "neuroatipică", spre deosebire de "neurotipică", am putea chiar să vedem posibilele beneficii pe care le poate avea. De exemplu, concentrarea restrictivă a celor cu TSA ar putea fi direcționată către dezvoltarea unor soluții utile la probleme globale precum sărăcia și foametea. Sau faptul că persoanele cu autism tind să gândească diferit față de cele "neurotipice" le-ar putea determina să găsească soluții creative la probleme dificile sau idei noi care să le aducă beneficii tuturor celor implicați.
Acestea fiind spuse, există, desigur, o multitudine de provocări asociate cu autismul. Fiind o tulburare de spectru, provocările specifice vor varia de la o persoană la alta. De exemplu, multe persoane cu autism sunt incapabile să trăiască singure, dar acest lucru nu este valabil pentru toți cei care suferă de TSA. Unele dintre provocările asociate autismului pot face ca anumite lucruri legate de viața creștină să pară mai dificile. De exemplu, Isus le-a spus ucenicilor Săi: "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții." (Ioan 13:34-35; cf. Ioan 15:12, 17; 1 Ioan 4:7) Noul Testament este plin de instrucțiuni cu privire la modul specific în care ne iubim unii pe alții. Trebuie să purtăm poverile unii altora (Galateni 6:2), să spunem adevărul în dragoste (Efeseni 4:15, 25), să fim buni unii cu alții (Efeseni 4:32), să ne iertăm unii pe alții (Efeseni 4:32), să ne întâlnim în mod regulat (Evrei 10:25) și să ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune (Evrei 10:25). Porunca de a iubi nu se limitează doar la a-i iubi pe ceilalți credincioși în Isus. De asemenea, suntem chemați să-i iubim pe toți oamenii, inclusiv pe dușmanii noștri (Matei 5:43-48), să le facem bine tuturor (Galateni 6:10; cf. Matei 5:16), să ne îngrijim de cei excluși din societate (Iacov 1:27) și să ne supunem autorităților (Romani 13:1-7). Deoarece persoanele cu TSA au tendința de a se lupta cu interacțiunea socială, unii se întreabă dacă sunt capabili să urmeze aceste porunci.
Nu există niciun motiv pentru care o persoană care se luptă cu interacțiunea socială să nu poată demonstra iubire. Pentru fiecare credincios în Hristos, a-i iubi pe alții cu dragostea lui Dumnezeu este, în cele din urmă, un act al Duhului Sfânt (1 Ioan 4:8-12; Filipeni 2:12-13). Iubirea divină este iubirea agape - o dispoziție față de celălalt care acționează în favoarea celuilalt, chiar și atunci când implică sacrificii personale, așa cum a fost demonstrat cel mai clar în Isus (Romani 5:8). Cei care și-au pus credința în Isus îi pot iubi pe alții așa cum i-a iubit Isus pentru că au primit iubirea lui Isus și pentru că Duhul Sfânt locuiește în ei. Acestea sunt realități pentru toți credincioșii, indiferent de orice anomalie cerebrală sau alte boli.
De asemenea, creștinii sunt chemați să se lepede de păcat (Efeseni 4:17-32; Coloseni 3:1-17). Lupta împotriva dorințelor cărnii noastre păcătoase este o realitate pentru toți credincioșii. Din nou, biruința asupra păcatului este posibilă în cele din urmă prin Duhul Sfânt. Pavel le-a spus filipenilor: "Astfel, dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea." (Filipeni 2:12-13) Suntem chemați să ne supunem lucrării Duhului și să "omorâm" de bunăvoie (Coloseni 3:5) acele lucruri care fac parte din natura noastră păcătoasă. Evrei 12:1-2 încurajează: "Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu." Deși persoanelor cu autism le poate fi mai greu să renunțe la anumite gânduri sau modele de comportament, nu există niciun motiv pentru care acestea să nu poată experimenta victoria asupra păcatului.
Desigur, o parte a vieții creștine este relația noastră personală cu Dumnezeu. Pentru fiecare credincios, aceasta este o relație care crește de-a lungul vieții. La fel cum relațiile noastre cu ceilalți arată diferit în diferite perioade ale vieții noastre, la fel se întâmplă și cu relația noastră cu Dumnezeu. Și, la fel cum relațiile noastre cu ceilalți sunt unice, la fel este și relația noastră cu Dumnezeu. De exemplu, o persoană s-ar putea simți deosebit de aproape de Dumnezeu în natură, în timp ce o alta este profund afectată de liturghia tradițională. Faptul că o persoană cu autism ar putea avea dificultăți în interacțiunea cu alți oameni nu înseamnă neapărat că va avea dificultăți în interacțiunea cu Dumnezeu. Din nou, relația exactă pe care fiecare credincios o are cu Dumnezeu este diferită. În calitate de Creator, Dumnezeu este cu siguranță capabil să Se conecteze cu fiecare ființă umană. Fiecare dintre noi Îl poate cunoaște pe Dumnezeu prin creația Sa, Cuvântul Său și Duhul Său (Romani 1:18-20; Evrei 1:2-3; 2 Timotei 3:16-17; 1 Corinteni 2:10-16). Cei cu TSA Îl pot cunoaște pe Dumnezeu privind la Isus, studiind Scriptura, comunicând cu El prin rugăciune, ascultându-L și făcând parte dintr-o biserică locală. Luptele lor nu îi împiedică să trăiască o viață creștină deplină care Îl onorează și Îl glorifică pe Domnul (Ioan 10:10; 1 Corinteni 10:31).
Evrei 10:23-25 îi încurajează pe toți credincioșii: "Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie." Trupul lui Hristos este plin cu o varietate de personalități, oameni aflați la diferite niveluri de maturitate creștină și oameni cu diferite lupte. Indiferent de lupta noastră personală, suntem chemați să ne iubim unii pe alții și să ne zidim unii pe alții (Efeseni 4:29). Există un loc în Trupul lui Hristos pentru fiecare tip de persoană care și-a pus credința în Isus (1 Corinteni 12:7-27; Galateni 3:28).
English
Ce efecte au afecțiuni precum autismul asupra vieții creștine?
