Întrebare
Au existat animale care mâncau alte animale (prădare) înainte ca păcatul să intre în lume?
Răspuns
Prădarea este procesul prin care un animal ucide și consumă un alt animal. Carnivorele sunt un exemplu de animale care vânează și mănâncă prada — un leu care se ospătează cu o gazelă, de exemplu. Întrebarea este dacă Dumnezeu a creat inițial unele animale ca prădători sau dacă prădarea este un rezultat al blestemului cauzat de păcatul omenirii? A existat prădarea înainte de cădere?
Întrebarea este una controversată și face parte dintr-o discuție mai profundă despre rolul pe care îl joacă moartea în creație. Dezbaterea se bazează pe subiectul restrâns al morții biologice — viața fizică care părăsește un corp material. Romani 5:12 explică modul în care moartea este legată de păcat: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea.” Acest pasaj și altele îi determină pe majoritatea creștinilor să creadă că omenirea nu a cunoscut moartea fizică înainte de cădere. Unii cred că acest lucru era valabil și pentru animale – înainte de păcatul omenirii, nici măcar animalele nu erau supuse morții. Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar fi putut exista prădare înainte de cădere. În creația inițială nu existau prădători sau carnivore. Alți creștini cred că absența morții se aplica doar omenirii și, poate, doar datorită accesului acesteia la pomul vieții din Eden.
Ambele poziții sunt rezonabile și compatibile cu Scriptura. Este posibil ca Dumnezeu să fi creat o lume fără niciun fel de moarte, sau cel puțin fără moarte pentru animale și oameni. Acest lucru ar însemna că Dumnezeu Și-a rearanjat sau reconfigurat creația după cădere. Este, de asemenea, posibil ca moartea fizică să fi făcut întotdeauna parte din creație în rândul animalelor, iar moartea fizică să fi devenit inevitabilă pentru oameni atunci când Adam și Eva și-au pierdut accesul la pomul vieții. Niciuna dintre aceste perspective nu este susținută sau contrazisă în mod explicit de Biblie. Oricare dintre ele poate duce la probleme teologice dacă nu este abordată cu atenție.
Interpretarea tradițională a Genezei este că nu existau carnivore, nici prădare și, prin urmare, nici moartea animalelor până după cădere. Această perspectivă se bazează pe mai multe fapte și ipoteze:
• Creația inițială a lui Dumnezeu era perfectă, iar perfecțiunea nu poate include moartea.
• Perfecțiunea trebuie, de asemenea, să excludă suferința, precum cea pe care un prădător o provoacă prăzii.
• Dumnezeu a spus că plantele au fost date tuturor animalelor ca hrană, ceea ce înseamnă că toate animalele erau inițial erbivore (Geneza 1:29).
• Lui Adam i s-a spus că moartea va veni ca răspuns la păcat (Geneza 2:17).
• Pavel a arătat că moartea a intrat în creație doar din cauza păcatului omenirii (Romani 5:12).
• Conform învățăturii lui Pavel, „creația a fost supusă deșertăciunii” odată cu căderea (Romani 8:20, NTR), ceea ce sugerează că păcatul lui Adam a adus moartea în lumea animală.
• Ca parte a blestemului, Dumnezeu a adus schimbări în regnul vegetal (Geneza 3:18); este rezonabil să presupunem că Dumnezeu a adus schimbări și în lumea animală.
• Scriptura vorbește despre prădători și pradă care, în cele din urmă, vor trăi și se vor paște împreună în pace, pe măsură ce creația va fi restaurată la starea sa inițială (Isaia 11:6-8; 65:25).
Cei care cred că prădarea a făcut parte din planul inițial al lui Dumnezeu consideră că moartea a existat în creația naturală încă de la început. Ei își bazează punctul de vedere pe un set diferit de fapte și ipoteze:
• Creația a fost descrisă ca fiind „bună” (Geneza 1:25) și „foarte bună” (Geneza 1:31), dar nu „perfectă”.
• Scriptura nu sugerează că prădătorii, cu atât mai puțin întregul sistem al naturii, au fost reproiectați după cădere.
• Faptul că plantele constituie baza lanțului trofic nu înseamnă că toate animalele trebuie să mănânce plante în mod direct.
• Viața vegetală necesită moarte — solul este țesut mort — iar digestia umană necesită bacterii care trebuie să se reproducă și să moară.
• Probabil că Adam știa ce este moartea când Dumnezeu l-a avertizat să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului.
• După cădere, omenirea și-a pierdut accesul la pomul vieții (Geneza 2:9), astfel încât omul să nu trăiască veșnic (Geneza 3:22, 24).
• Pavel a spus că, atunci când Adam a păcătuit, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor” (Romani 5:12), iar animalele nu sunt „oameni”.
• Romani 8:20 spune că creația a fost „supusă deșertăciunii”, dar nu spune că moartea fizică pentru întreaga creație a venit doar din păcat.
• Starea finală, pașnică, a pământului nu este identică cu viața din Eden; nu toate schimbările din vremurile de pe urmă vor reflecta o întoarcere la o stare inițială.
A existat sau nu prădarea înainte de cădere? Orice punct de vedere poate cădea în capcana ignorării rațiunii pentru a proteja o poziție confortabilă. Nu este necesar din punct de vedere teologic ca înainte de cădere să nu fi existat moartea animalelor. Iar Dumnezeu este capabil să-Și schimbe creația după voia Sa, așa că absența prădării înainte de cădere este pe deplin posibilă.
Din fericire, Scriptura clarifică din plin aceste puncte importante. Păcatul, care a intrat în lume odată cu căderea (Geneza 3:6), a separat omenirea de Dumnezeu și a dus la moartea fizică pentru toți. Nimeni nu este fără păcat, și toți sunt incapabili să se ridice la nivelul perfecțiunii lui Dumnezeu (Romani 3:23). Singurul remediu pentru starea noastră păcătoasă este credința personală în Isus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12; Evrei 9:24-30). Faptul că leii au mâncat miei sau salată în a opta zi (Exodul 20:11) nu schimbă cu nimic problema cu care se confruntă omenirea sau soluția pe care trebuie să o găsim (Romani 6:23).
English
Au existat animale care mâncau alte animale (prădare) înainte ca păcatul să intre în lume?
