Întrebare
După învierea Sa, de ce i-a spus Isus Mariei să nu-L atingă, dar mai târziu i-a spus lui Toma să-L atingă?
Răspuns
Isus îi spune Mariei: „Nu Mă atinge” (Ioan 20:17, BTF2015); dar mai târziu, vorbindu-i lui Toma, El spune: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea” (versetul 27). Aparentă incongruență a afirmațiilor lui Isus se rezolvă atunci când examinăm limbajul folosit de Isus și luăm în considerare diferența fundamentală dintre cele două situații.
În Ioan 20:17, cuvântul tradus prin „atinge” este un cuvânt grecesc care înseamnă „a se agăța de, a apuca”. Nu a fost doar o atingere; a fost o strângere. Evident, când Maria L-a recunoscut pe Isus, s-a agățat imediat de El. Matei 28:9 consemnează că și celelalte femei au făcut același lucru când L-au văzut pe Hristos înviat.
Reacția Mariei a fost motivată, probabil, de mai multe lucruri. Unul dintre ele este pur și simplu devotamentul ei plin de iubire față de Domnul. Maria este copleșită de evenimentele dimineții și, pe măsură ce durerea ei se transformă în bucurie, Îl îmbrățișează în mod natural pe Isus. O altă motivație este dorința Mariei de a restabili părtășia pe care moartea o rupse. Îl pierduse o dată și voia să se asigure că nu-L va pierde din nou. Voia să-L țină pe Isus mereu lângă ea. De asemenea, Maria s-ar fi putut gândi că aceasta era împlinirea promisiunii lui Isus de a Se întoarce (Ioan 14:3), caz în care El o va lua (pe ea și pe toți credincioșii) cu El în cer.
Cu toate acestea, nu era planul lui Isus să rămână în această lume pentru totdeauna, iar învierea Lui nu trebuia privită ca întoarcerea promisă. De aceea El îi vorbește Mariei despre înălțare. Planul Lui era să Se înalțe la Tatăl și apoi să-L trimită pe Duhul Sfânt (Ioan 16:7; 20:22; Faptele Apostolilor 2:1-4). Părtășia cu Isus urma să continue, dar urma să fie o comuniune spirituală, nu o prezență fizică.
Prin eliberarea din strânsoarea Mariei asupra Lui, Isus spunea, de fapt, următoarele: „Știu că dorești să Mă ții aici, mereu prezent alături de tine. Știu că vrei ca totul să fie exact la fel ca înainte de moartea Mea. Dar relația noastră este pe cale să se schimbe. Mă duc în ceruri, iar tu Îl vei avea pe Mângâietorul în locul Meu. Trebuie să începi să umbli prin credință, Maria, nu prin vedere.”
Când Isus i-a vorbit lui Toma, nu a fost pentru a contracara o dorință nejustificată, ci pentru a mustra o lipsă de credință. Toma spusese că nu va crede până nu va atinge trupul viu al lui Isus (Ioan 20:25). Isus, știind totul despre declarația lui Toma, Și-a oferit trupul ca dovadă vie a învierii Sale. A făcut acest lucru și cu altă ocazie (Luca 24:39-40).
Așadar, atât Maria, cât și Toma aveau nevoie de mai multă credință. Maria avea nevoie de suficientă credință pentru a-L lăsa pe Isus să plece. Toma avea nevoie de suficientă credință pentru a crede fără dovezi empirice. Maria trebuia să-și slăbească strânsoarea; Toma trebuia să și-o întărească. Hristos Cel înviat le-a dat amândurora credința de care aveau nevoie.
English
După învierea Sa, de ce i-a spus Isus Mariei să nu-L atingă, dar mai târziu i-a spus lui Toma să-L atingă?
