Întrebare
Ce înseamnă că astăzi este ziua mântuirii?
Răspuns
Dumnezeu a spus lumii păcătoase, în termeni clari, să se pocăiască (Marcu 6:12; Luca 24:47; Faptele Apostolilor 3:19; 17:30). A te pocăi înseamnă a-ți schimba mintea de la îmbrățișarea păcatului și respingerea lui Hristos la respingerea păcatului și îmbrățișarea lui Hristos. Cei care refuză să se pocăiască și să se întoarcă la Hristos cu credință vor suferi consecințele veșnice. Având în vedere faptul că există iadul, omenirea în păcatul său se află într-o situație disperată. De ce ar amâna cineva pocăința? Cu toate acestea, mulți o fac, chiar în timp ce își recunosc păcatul și pretind că își văd nevoia de mântuire.
Există mai multe motive pentru a nu amâna pocăința. În primul rând, porunca Bibliei de a ne pocăi este însoțită de un apel urgent de a o face acum: Pavel citează Isaia 49:8, care vorbește despre "ziua mântuirii". Apoi, el spune să nu amânăm: "Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii." (2 Corinteni 6:2) Pocăința ar trebui să aibă loc imediat ce Dumnezeu Duhul Sfânt ne convinge de păcatele noastre (vezi Ioan 16:8). Cu alte cuvinte, astăzi este ziua pocăinței. "Astăzi, dacă ați auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile." (Psalmul 95:7-8, NTR)
O altă problemă cu amânarea pocăinței este că nimeni nu știe în ce zi va muri. Iar după moarte vine judecata (Evrei 9:27). Nebunul bogat din pilda lui Isus (Luca 12:16-20) credea că are destul timp să se bucure de viață, dar Dumnezeu avea vești pentru el: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul." (versetul 20) Avem ziua de azi - avem momentul prezent - și ar trebui să-l folosim cu înțelepciune.
Un alt motiv pentru a nu amâna pocăința este că, de fiecare dată când refuzăm să ne pocăim, continuăm să păcătuim și inima noastră devine mai dură (a se vedea Evrei 3:7-8). De fiecare dată când o persoană spune "nu" la ceea ce este corect, devine puțin mai ușor să spună "nu" data viitoare. Există o împietrire treptată a inimii, o arsură a conștiinței (1 Timotei 4:2), care poate amorți o persoană nemântuită până la punctul de a nu mai simți nimic. Aceasta este o condiție spirituală periculoasă.
De asemenea, cu cât inima unei persoane devine mai dură, cu atât mai multă "forță" va trebui să aplice Dumnezeu pentru a o aduce la pocăință. Acest lucru este ilustrat în urgiile din ce în ce mai severe din Egipt. Pe măsură ce Faraon a continuat să își împietrească inima, urgiile au continuat și s-au înrăutățit, până au culminat cu o pierdere de vieți omenești în fiecare casă egipteană (Exodul 7-11). "Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș." (Faptele Apostolilor 26:14)
Tragic, dar există un punct fără întoarcere. În cele din urmă, Dumnezeu poate înceta să mai încerce să îi aducă la pocăință pe cei care se răzvrătesc în mod cronic și să îi lase să-și urmeze propriile căi (Romani 1:28). Nu știm niciodată când este acest punct fără întoarcere, așa că partea cea mai bună a înțelepciunii este pocăința la timp.
Amânând pocăința, amânăm anumite binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Cel puțin trei versete scot în evidență acest lucru: "Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele, așa încât să vină de la Domnul vremurile de înviorare." (Faptele Apostolilor 3:19) "Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare." (Proverbele 28:13) "Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți." (Ieremia 5:25) Așadar, amânând pocăința, pierdem odihna lui Dumnezeu, s-ar putea să nu prosperăm (în ochii lui Dumnezeu) și să fim privați de bunătatea Lui.
Este adevărat că Dumnezeu este milostiv cu noi și că o persoană poate fi capabilă să se pocăiască până în ziua în care moare. Dar nu trebuie să trăim cu prezumție. Nu avem garanția zilei de mâine. Comentatorul Charles John Ellicott a spus o pe bună dreptate: "Pentru fiecare biserică și națiune, pentru fiecare suflet individual, există un prezent de aur care s-ar putea să nu se mai repete niciodată." (Commentary for English Readers, intrarea pentru 2 Corinteni 6:2)
Iacov 4:17 spune: "Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat." Odată ce știm ce este bine, suntem responsabili să o facem. Și odată ce știm că ceva este păcat, suntem responsabili să ne pocăim de acel lucru și să îl abandonăm. Nu îndrăznim să amânăm pocăința. A fost o vreme când Domnul a închis ușa corabiei, iar potopul i-a măturat pe toți cei din afara ei (Geneza 7:16). A venit o vreme când a început petrecerea de nuntă, iar cei care nu erau pregătiți pentru venirea mirelui au fost închiși pe dinafară (Matei 25:1-13).
English
Ce înseamnă că astăzi este ziua mântuirii?
