Întrebare
Este credința un asentiment intelectual?
Răspuns
A da consimțământ intelectual înseamnă a fi de acord cu ceva pe baza faptelor. Credința implică asentiment intelectual, iar asentimentul intelectual este o parte importantă a credinței, însă credința este mult mai mult decât cunoașterea faptelor. Credința nu înseamnă suspendarea intelectului. Cineva a definit odată credința ca fiind "a crede ceea ce știi că nu este adevărat". O astfel de suspendare a intelectului nu este credință! În schimb, credința înseamnă să te angajezi în ceva ce crezi că este adevărat.
Mulți oameni sunt de acord cu ceva din punct de vedere intelectual, dar nu se implică niciodată în acest sens. Dacă ai întreba la întâmplare oamenii de pe stradă dacă este important să mâncăm sănătos și să facem mișcare, majoritatea ar spune probabil că da. Ei sunt de acord cu acest lucru din punct de vedere intelectual. Cred că este o afirmație adevărată.
Cu toate acestea, dacă i-ai întreba pe aceiași oameni dacă fac un efort pentru a mânca alimente sănătoase și pentru a face exerciții în mod regulat, mulți ar trebui să recunoască faptul că nu fac. Este posibil să crezi că ceva este adevărat din punct de vedere intelectual, fără să acționezi în acest sens. Acesta este motivul pentru care Iacov 2:17 spune că credința fără fapte este moartă. Credința adevărată își ia angajament față de adevăr și acționează în consecință.
Credința implică încredințare sau încredere. Mulți oameni zboară cu avionul în fiecare zi. Unii dintre ei pot cunoaște îndeaproape legile fizicii și ale ingineriei care îi permit unui avion de pasageri să zboare. Alții care zboară pot avea foarte puține cunoștințe despre acest lucru, iar unii chiar se tem de zbor. Cu toate acestea, fiecare pasager care ia decizia de a se urca în avion se încredințează avionului. Altcineva care privește de la sol poate avea mare încredere că avionul va ajunge în siguranță la destinație, dar, dacă nu se urcă în avion, nu și-a pus încrederea în avion - nu își încredințează viața avionului.
O femeie poate avea o boală complet vindecabilă care, dacă nu este tratată, o va ucide. Ea își poate da acordul intelectual cu privire la faptul că are această boală, că ar putea să o omoare și că un leac este ușor accesibil. Dar până când acest lucru nu devine o problemă reală în propria sa estimare - o problemă suficient de "reală" încât să o determine să meargă la medic și să se supună tratamentului prescris - ea nu își exercită credința. (Adesea, a deveni o "problemă reală" nu este rezultatul unor informații mai multe, ci al unui lucru neintelectual. Poate că un prieten apropiat moare de aceeași afecțiune sau femeia bolnavă începe să realizeze cât de mult are nevoie familia ei de ea.) Atunci când își recunoaște nevoia stringentă și merge la medic pentru a primi tratamentul necesar, ea își exercită credința - își pune viața în mâinile medicului, chiar dacă e posibil să nu înțeleagă pe deplin toate principiile științifice și medicale implicate.
Mulți oameni dau consimțământ intelectual faptelor din Biblie. Ei cred că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu care a murit și a înviat. Ei pot chiar crede că moartea Sa a fost "pentru păcătoși". Dar credința mântuitoare se bazează pe aceste fapte și spune: "Păcatul meu mă separă de Dumnezeu. Această afecțiune, dacă nu este tratată, va fi fatală. Cu toate acestea, există un leac. Mă voi duce la Isus, care a murit pentru păcatele mele, și Îl voi ruga să-mi ia păcatele. Mă voi baza pe El pentru a mă face acceptabil în fața Tatălui și Îl voi lăsa să preia controlul asupra vieții mele."
Consimțământul intelectual este o parte necesară a credinței mântuitoare. Nimeni nu poate fi mântuit dacă neagă faptele fundamentale despre Isus consemnate în Noul Testament. Dar credința mântuitoare merge dincolo de acceptarea faptelor, îmbrățișând semnificația acestor fapte și încredințându-și viața lor. Această credință - această încredere din toată inima - va schimba în mod inevitabil comportamentul unei persoane.
English
Este credința un asentiment intelectual?
