Întrebare
Ce este apocatastaza și este ea biblică?
Răspuns
Apocatastaza (de asemenea, apokatastasis) este credința că toți și toate vor experimenta o restituție finală. Cuvântul apocatastază este o transliterare a unui cuvânt grecesc care înseamnă "restaurare". Apocatastaza implică o credință în mântuirea universală, dar merge dincolo de aceasta pentru a include o reconciliere totală a întregului univers cu Dumnezeu. Unele forme de apocatastază îmbrățișează chiar și "mântuirea" lui Satan, crezând că acesta va fi readus la poziția sa inițială, de dinainte de cădere.
Susținătorii apocatastazei subliniază singura utilizare a cuvântului în Scriptură: "... Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou [apocatastazei] a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime." (Faptele Apostolilor 3:21). La aceasta ei adaugă 1 Timotei 2:4 (Dumnezeu "voiește ca toți oamenii să fie mântuiți") și Efeseni 1:9-10 (scopul lui Dumnezeu este "a-Şi uni iarăși într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ"). Un alt pasaj folosit în sprijinul apocatastazei este Coloseni 1:19-20: "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El [Hristos] și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui."
Dacă Dumnezeu dorește ca toți să fie salvați, dacă toate lucrurile trebuie aduse într-o stare de "restaurare" și "unitate" și dacă "mila triumfă asupra judecății" (Iacov 2:13, NTR), atunci nu înseamnă că toți vor fi salvați în cele din urmă? Potrivit susținătorilor apocatastazei, răspunsul este "da".
Doctrina apocatastazei afirmă că iadul nu este veșnic; iazul de foc nu este menit să pedepsească, ci să îi corecteze pe cei răi. Iadul este un foc de purificare. Odată ce au fost corectați - oricât de mult ar dura -, li se permite să ia parte la binecuvântarea eternă la un anumit nivel, și toți vor exista într-o stare de pace și unitate. Toată lumea va participa la răscumpărarea lui Hristos și, în final, nu va mai rămâne niciun rebel; tot răul va fi curățat din creație. Bunătatea și sfințenia lui Dumnezeu vor prevala, și nimic discordant nu se va mai ridica vreodată pentru a provoca probleme. Perfecțiunea va dăinui veșnic, până în cele mai îndepărtate colțuri ale universului.
Apocatastaza a fost prezentată de timpuriu ca învățătură de Grigorie de Nyssa, Clement din Alexandria și Origen. Mai târziu, a fost o convingere susținută de Frații Moravi, de christadelfieni și de mulți anabaptiști; astăzi, vedem o recrudescență a apocatastazei condusă de profesori precum Rob Bell și Richard Rohr, iar convingerile apocatastazei se regăsesc în Universalismul Biblic și în alte grupuri care susțin mântuirea universală.
Doctrina apocatastazei a fost condamnată ca erezie la cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopol, din anul 553 d.Hr. Apocatastaza a fost combătută și de Augustin, Ieronim și Luther și nu a fost niciodată susținută pe scară largă în cadrul majorității tradițiilor creștine.
Argumente împotriva apocatastazei sunt pasaje precum Ioan 3:16-18 și 1 Ioan 5:12, care definesc explicit diferența dintre cei care "au viață" și cei care sunt condamnați. Ioan 3:36 arată clar: "Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." În Matei 25:46, Isus indică două destine eterne distincte. Mânia lui Dumnezeu rămâne acolo unde rămâne neascultarea (Romani 1:18; 2:5; Coloseni 3:6; Efeseni 5:6) și, conform Evrei 9:27, nu există a doua șansă după moarte.
Pedeapsa celor răi în iad este descrisă în întreaga Scriptură drept "focul cel veșnic" (Matei 25:41), "foc care nu se stinge" (Matei 3:12), "ocară și rușine veșnică" (Daniel 12:2), un loc unde "focul nu se stinge" (Marcu 9:44-49), un loc de "chinuri" și "flacără" (Luca 16:23-24, NTR), "pierzare veșnică" (2 Tesaloniceni 1:9), un loc unde "fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor" (Apocalipsa 14:10-11, NTR) și un "lac de foc și sul", unde cei răi sunt "chinuiți zi și noapte, în vecii vecilor" (Apocalipsa 20:10, NTR). Este greu să treci peste implicația că chinul din iad durează pentru totdeauna.
English
Ce este apocatastaza și este ea biblică?
