Întrebare
Ce este un an sabatic?
Răspuns
Sabatul este a șaptea zi a săptămânii, o zi de odihnă pentru poporul evreu conform Legii mozaice. Legea vorbea însă și despre un an sabatic. Leviticul 25:1-7 oferă instrucțiuni pentru anul sabatic care trebuia respectat după ce israeliții au intrat în Țara Promisă.
Leviticul 25:3-5 explică ce să faci - sau, mai degrabă, ce să nu faci - în anul sabatic: "Şase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ." Prin urmare, fiecare al șaptelea an trebuia să fie o perioadă în care să nu se planteze sau să se taie culturile. Sabatul era o zi de odihnă în fiecare săptămână, iar această odihnă era aplicată terenurilor agricole o dată la fiecare șapte ani (anul sabatic este menționat și în Exodul 23:10-11).
Dacă israeliții nu trebuiau să planteze în timpul anului sabatic, ce aveau să mănânce? Leviticul 25:6-7 explică: "Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană."
Hrana pentru israeliți, servitorii și animalele lor trebuia să provină din strânsul recoltei "voluntare" din anul sabatic - strânsul recoltei care a crescut de la sine în anul al șaptelea. Leviticul 25:20-22 anticipează întrebarea poporului: "Dacă veți zice: „Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?” Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi." Cu alte cuvinte, israeliții nu aveau niciun motiv să se îngrijoreze. Dumnezeu a promis că va avea grijă de ei, dar numai dacă se vor încrede în El.
Deuteronomul 15 vorbește, de asemenea, despre anul sabatic. În acest pasaj, este dată o altă poruncă: iertarea tuturor datoriilor și eliberarea tuturor robilor evrei. Dacă israeliții se supuneau acestei porunci, primeau o altă promisiune: "Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ți-a spus, așa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine" (Deuteronom 15:6).
Respectarea anului sabatic era un semn important de încredere în Domnul și era însoțită de mari binecuvântări. Refuzul de a se supune acestei porunci, a avertizat Dumnezeu, va duce la un blestem: "Vă voi împrăștia printre neamuri și voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, și cetățile voastre vor rămâne pustii. Atunci țara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită și cât veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii voștri de Sabat, când o locuiați." (Leviticul 26:33-35).
Din păcate, Israel nu a respectat anii sabatici. Ei au continuat să-și cultive și să-și recolteze pământul în al șaptelea an, la fel ca în ceilalți ani. Ca urmare a acestui păcat și a altora, Dumnezeu a adus asirienii și babilonienii împotriva Israelului, iar poporul lui Dumnezeu a fost îndepărtat de Țara Promisă pentru o perioadă de timp. Cronicarul biblic notează semnificația deportărilor: "țara și-a ținut Sabatele ei și s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită," (2 Cronici 36:21).
English
Ce este un an sabatic?
