Întrebare
Ce este un antropopatism?
Răspuns
Biblia Îi atribuie ocazional lui Dumnezeu caracteristici umane folosind un limbaj metaforic. Astfel de descrieri poetice, deși nu sunt literale, fac anumite povestiri mai ușor de înțeles pentru cititori. Cercetătorii numesc aceste figuri de stil antropomorfisme, care înseamnă "formă umană". Un tip de antropomorfism folosit de Biblie este antropopatia, care înseamnă "sentiment uman". Mai exact, antropopatismul Îi atribuie lui Dumnezeu emoții umane.
Pentru a înțelege descrierile antropopatice din Biblie, este util să cunoaștem sensul literal al acestor figuri de stil. Pentru început, natura fundamentală a lui Dumnezeu este Duhul (Ioan 4:24; 1 Timotei 1:17). Aceasta înseamnă că pasajele care Îl descriu cu brațe (de exemplu, Isaia 40:10) sau stând jos (de exemplu, Psalmul 47:8), sugerând că El are un corp fizic, sunt antropomorfe. Mai mult, versetele care Îl descriu ca experimentând emoții umane comunică adevărul despre El în moduri non-literale, astfel încât oamenii să-L poată înțelege mai bine.
Biblia Îi atribuie lui Dumnezeu o serie de emoții. Emoțiile care solicită răspunsuri pozitive din partea cititorilor includ bucuria (Isaia 62:5; cf. Țefania 3:17), compasiunea (Exodul 34:6; Ioel 2:13) și dorul (Ieremia 31:20; Osea 11:8). Astfel de descrieri sunt în concordanță cu dragostea și bunătatea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pe unii cititori îi frământă atribuirea unor emoții precum regretul sau căința lui Dumnezeu, deducând că El are remușcări din cauza propriului păcat. O astfel de implicație ar contrazice natura sfântă și neprihănită a lui Dumnezeu (Psalmul 18:30; Iacov 1:13).
De exemplu, Moise, autorul cărții Geneza, Îl descrie pe Dumnezeu folosind emoțiile umane în istoria potopului. El scrie că, în zilele lui Noe, Dumnezeu a fost nemulțumit de faptul că răutatea a crescut foarte mult pe pământ (Geneza 6:5). Cu toate acestea, înainte de a judeca în exterior lumea cu ajutorul apei, Dumnezeu a jelit în interior pentru fărădelegile omenirii. Traducerile Bibliei redau cuvântul cheie în moduri diferite. NTR spune: "Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a întristat în inima Lui." (Geneza 6:6, sublinierea noastră). Biblia în limba engleză, versiunea ESV, spune că Dumnezeu "a regretat Domnul că făcuse pe om". Fiecare traducere sugerează că Dumnezeu a simțit remușcări pentru crearea omenirii.
Un alt pasaj care Îl descrie pe Dumnezeu căindu-Se sau regretând este 1 Samuel 15:11: "Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine și nu păzește cuvintele Mele". Unele versiuni în limba engleză ale Bibliei, cum sunt ESV sau NIV, folosesc cuvântul regret.
În ciuda faptului că traducerile Bibliei folosesc cuvinte precum regret și căință, antropopatiile nu ne învață că Dumnezeu S-a întristat din cauza propriului păcat. În schimb, astfel de descrieri folosesc cuvinte asociate cu emoțiile umane pentru a transmite reacția lui Dumnezeu la păcatul uman. Confirmând această explicație, același pasaj care spune că lui Dumnezeu "I-a părut rău" că l-a făcut împărat pe Saul afirmă fără echivoc că Dumnezeu nu experimentează regretul și căința așa cum o fac oamenii: "Cel ce este tăria lui Israel nu minte și nu Se căiește, căci nu este un om ca să-I pară rău." (1 Samuel 15:29) Astfel, descrierile care Îl prezintă pe Dumnezeu regretând și căindu-Se sunt antropopatice, exprimându-Și durerea față de comportamentele păcătoase ale omenirii - nu față de ale Sale.
În plus, în timp ce descrierile lui Dumnezeu ca regretând și căindu-Se sunt antropopatice, acest lucru îi va ajuta pe cititori să ia în considerare și modul în care traducerile Bibliei folosesc anumite cuvinte cu sensuri nuanțate, cuvinte ale căror conotații se pot schimba în timp. De exemplu, cuvântul îmi pare rău are mai multe conotații în limba română. Nu implică întotdeauna o recunoaștere a unei fapte greșite, cum ar fi: "Îmi pare rău că am acționat egoist." Poate exprima și tristețe, fără a implica mărturisirea iresponsabilității morale, de exemplu: "Îmi pare rău să aud că bunica ta a murit."
De asemenea, cuvântul căință are conotații multiple. Exprimarea durerii pentru păcatul altora, mai degrabă decât a vinovăției pentru propriile greșeli, face parte din gama lui semantică. De fapt, Biblia în limba engleză, versiunea KJV folosește sensul de "exprimare a durerii" al cuvântului. KJV folosește cuvântul căit în Judecători 21:6 pentru a descrie durerea oamenilor fără conotația de vinovăție. În istorisire, Israel s-a întristat din cauza păcatului seminției lui Beniamin: "Copiii lui Israel s-au căit pentru fratele lor Beniamin și au zis: «Astăzi o semnție este stârpită din Israel.»" Conform KJV, copiii lui Israel "s-au căit", deși ei nu făcuseră nimic rău - doar Beniamin făcuse.
Descrierile antropopatice ale lui Dumnezeu din Biblie transmit adevărul despre El. Folosind un limbaj figurat, antropopatiile dezvăluie natura și caracterul lui Dumnezeu în termeni emoționali pentru oameni care simt emoții similare. Deși aceste figuri de stil transmit adevăruri importante, exprimarea principală a comunicării lui Dumnezeu către omenire nu se găsește în metafore, ci în Isus din Nazaret. Fiind cu adevărat Dumnezeu și cu adevărat om, Isus a experimentat emoții umane precum mânia (Marcu 3:5), durerea (Ioan 11:35) și bucuria (Luca 10:21), dând o expresie deplină, non-metaforică, simpatiei și grijii lui Dumnezeu pentru oameni și alegerile lor.
English
Ce este un antropopatism?
