Întrebare
Ce înseamnă să ne aducem aminte de ziua de Sabat, ca să o sfințim?
Răspuns
A patra dintre cele Zece Porunci este "Adu-ți aminte de ziua de Sabat, ca să o sfințești!" (Exodul 20:8, NTRL) După poruncă urmează declarații care definesc Sabatul ca fiind "ziua a șaptea" (versetul 10), o dedică "Domnului Dumnezeului tău" (versetul 10), interzic orice muncă în ea, o aplică tuturor celor din Israel și citează temeiul acesteia: "Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o." (versetul 11)
Conform Legii mozaice, israeliții trebuiau să țină cont de faptul că în a șaptea zi a săptămânii nu se putea lucra. Dacă analizăm porunca, ne putem face o imagine mai clară a ceea ce spune ea:
Adu-ți aminte de. Aceasta este singura poruncă dintre cele zece care începe cu cuvântul adu-ți aminte. Acest lucru ar putea însemna că porunca privind Sabatul fusese dată anterior - de fapt, Dumnezeu decretase o odihnă de Sabat în Exodul 16:22-30. Sau cuvântul amintește ar putea însemna pur și simplu "țineți minte această poruncă", fără nicio referire la o directivă anterioară. În orice caz, cuvântul este emfatic; copiii lui Israel nu trebuiau să se delase în respectarea acestei porunci.
Ziua de Sabat. Cuvântul Sabat provine dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă "zi de odihnă". Biblia specifică faptul că această zi de odihnă este a șaptea zi a săptămânii, ceea ce noi am numi "sâmbătă" sau, în mentalitatea israelită, de la apusul soarelui vineri până la apusul soarelui sâmbătă. Dumnezeu a stabilit modelul pentru odihna de Sabat în Geneza 2:2, încetând lucrarea Sa de creație în a șaptea zi. Acțiunea lui Dumnezeu (sau, mai degrabă, inacțiunea Sa) din Geneza 2 a prefigurat porunca Legii din Exodul 20:8.
Ca s-o sfințești. Această frază este un singur cuvânt în ebraică și înseamnă "a consacra", "a pune deoparte" sau "a sfinți". Israeliții trebuiau să facă o distincție între ziua a șaptea și restul săptămânii. Sabatul era diferit. Trebuia să fie dedicat Domnului. Preoții trebuiau să dubleze jertfele zilnice în Sabat (Numeri 28:9-10), marcând ziua cu o activitate sacră sporită. Restul israeliților trebuiau să marcheze ziua cu o activitate redusă - fără muncă în cinstea Domnului. Pedeapsa pentru profanarea Sabatului prin muncă era moartea (Exodul 31:14; Numeri 15:32-36).
Ținerea Sabatului era un semn al legământului dintre Israel și Domnul: "Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștri." (Exodul 31:13) În timp ce Israelul ținea Sabatul ca zi pusă deoparte, i se reamintea că și el era pus deoparte: "Se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc." (versetul 13) Credincioșii de astăzi, fiind sub Noul Legământ, nu sunt obligați să țină semnul Vechiului Legământ.
English
Ce înseamnă să ne aducem aminte de ziua de Sabat, ca să o sfințim?
