Întrebare
De ce mulți supremațiști albi pretind că sunt creștini?
Răspuns
Orice răspuns corect la întrebarea „de ce mulți supremațiști albi sunt creștini” începe cu definirea atentă a termenilor. Aceasta include modul de identificare a unui „creștin”, dar include și o discuție despre cultura, națiunea sau grupul despre care vorbim. Vorbele sunt ieftine; este ușor să pretinzi că urmezi o religie majoră fără a fi deosebit de dedicat acesteia, iar prejudecățile rasiale sunt folosite pentru a denatura ideile spirituale în fiecare cultură.
Când încercăm să aflăm de ce mulți supremațiști albi se declară creștini, trebuie să înțelegem autoidentificarea. În civilizația occidentală, inclusiv în Statele Unite, o proporție substanțială de oameni spun că sunt „creștini”. În acest context, mulți supremațiști albi sunt „creștini” din același motiv pentru care mulți muzicieni sunt „creștini” și mulți politicieni sunt „creștini”. Când o întreagă cultură își spune creștină, indiferent de alte credințe de bază, ne putem aștepta să găsim oameni din întreg spectrul social, politic și moral care se numesc „creștini”.
Prejudecățile și discriminarea rasială au existat în fiecare cultură din istoria omenirii. O persoană din India ar putea întreba la fel: „De ce mulți supremațiști indieni sunt hinduși?” Sau, în Africa: „De ce mulți supremațiști somalezi sunt musulmani?” Răspunsul, în parte, ar fi același: pentru că majoritatea oamenilor din culturile respective revendică o identitate religioasă comună. Din punct de vedere statistic, ne-am aștepta ca acest lucru să fie adevărat.
Asta ne duce la următorul punct: autoidentificarea este diferită de autoautentificare. O persoană poate spune: „Sunt fan al sportului”, dar dacă rareori urmărește sau asistă la meciuri, nu joacă și știe puține lucruri despre sport, afirmația sa are puțină semnificație practică. Identificarea nu este același lucru cu autentificarea. Fanul sportiv care se autoidentifică ar putea participa la două sau trei meciuri pe an și poate purta logo-ul unei echipe pe tricou. Aceasta nu înseamnă că are o legătură semnificativă cu sportul respectiv. Unii ar susține că oricine spune că este fan sportiv este fan sportiv, dar nu așa se folosește termenul „fan”, derivat din „fanatic”, în conversațiile reale.
Același lucru se aplică și creștinismului. A te numi „creștin”, a merge la biserică din când în când sau a avea un tatuaj cu o cruce nu este o dovadă că ești cu adevărat legat de credință. Creștinismul nu înseamnă doar o afinitate pentru religia creștină printr-o legătură culturală vagă; înseamnă să-L iubești și să-L urmezi pe Hristos. Nu înseamnă să porți o etichetă, ci să imiți o Persoană, pe Isus Hristos. Poate că nu există comportamente sau atitudini obligatorii pentru fanii sportului, dar există astfel de lucruri pentru creștini (vezi Ioan 14:15). O persoană care acționează prin rasism, aroganță sau prejudecăți acționează împotriva principiilor învățate în credința creștină (Galateni 3:28; Iacov 2:8).
Din acest motiv, a-ți spune „creștin” în timp ce ai atitudini de supremație albă este, în cel mai bun caz, contradictoriu și, în cel mai rău caz, o autoamăgire. Aceasta nu înseamnă că credincioșii născuți din nou nu ar putea avea niciodată astfel de atitudini. Înseamnă că astfel de atitudini nu sunt creștine; ele se opun chiar credinței pe care susținătorii supremației rasiale pretind că o au. În majoritatea națiunilor, susținătorii supremației rasiale se bazează pe tradiții și preferințe culturale pentru a-și justifica pretențiile; religia se numără de obicei printre aceste tradiții. Din păcate, aceasta înseamnă că unii occidentali susțin supremația rasială, în timp ce, în mod paradoxal, pretind că sunt creștini.
English
De ce mulți supremațiști albi pretind că sunt creștini?
