Întrebare
Este greșit să dai vina pe Dumnezeu? Este blamarea lui Dumnezeu un păcat?
Răspuns
A da vina pe Dumnezeu este un răspuns obișnuit atunci când viața nu merge așa cum ne dorim. Din moment ce se presupune că Dumnezeu controlează totul, ne gândim că El ar fi putut opri ceea ce s-a întâmplat. El ar fi putut schimba situația în favoarea mea; El ar fi putut evita calamitatea. Din moment ce nu a făcut-o, El este de vină.
Într-un sens, aceste afirmații sunt adevărate. Isaia 45:7 pare să valideze ideea că Dumnezeu este de vină pentru tot ceea ce se întâmplă: "Eu întocmesc lumina și fac întunericul, Eu dau propășirea și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri." Și Isaia 46:9-11: "Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine. ... Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. ... da, Eu am spus și Eu voi împlini; Eu am plănuit și Eu voi înfăptui." Dacă Dumnezeu este dispus să Își asume responsabilitatea pentru toate, atunci este oare greșit să dăm vina pe El atunci când ne lovește dezastrul sau suferința?
Cuvântul blam înseamnă "a găsi o vină". Blamarea trece dincolo de recunoașterea suveranității lui Dumnezeu. A-L învinui pe Dumnezeu implică faptul că El a greșit, că există o vină în El. Când Îl învinovățim pe Dumnezeu, ne facem judecătorii și jurații Lui. Dar simplele ființe umane nu au dreptul să-L judece pe Cel Atotputernic. Noi suntem creația Sa, nu El este a noastră: "Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul zice el celui ce-l fățuiește: «Ce faci?», și lucrarea ta zice ea despre tine: «El n-are mâini»? Vai de cine zice tatălui său: «Pentru ce m-ai născut?», și mamei sale: «Pentru ce m-ai făcut?»" (Isaia 45:9-10)
Pentru a evita să dăm vina pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să înțelegem de ce suferința și durerea fac parte din viața noastră. Păcatul se află la baza fiecărui act brutal și rău. Dumnezeu nu a proiectat corpul sau sufletul uman pentru a trăi într-o lume păcătoasă. Am fost creați perfect pentru a locui într-o lume perfectă (Geneza 1-2). Dar păcatul lui Adam a adus devastare și dezastru în lumea perfectă a lui Dumnezeu. Uraganele, tornadele, cutremurele, seceta - în cele din urmă, toate dezastrele naturale sunt aici din cauza păcatului (Geneza 3:17-19). Propriile noastre alegeri păcătoase creează un efect de undă care răsună de-a lungul vieții noastre. Și păcatul altora ne afectează, de asemenea. Problemele pământești ne reamintesc că păcatul are consecințe teribile, așa că, înainte de a da vina pe Dumnezeu pentru o criză, trebuie să ne examinăm propria viață și să fim sinceri cu privire la alegerile care ar fi putut duce la aceasta.
În al doilea rând, trebuie să ne examinăm propria relație cu Dumnezeu. Este uimitor faptul că mulți oameni care nu se gândesc niciodată la Dumnezeu în timp ce își văd de ale lor devin foarte religioși atunci când se produce un dezastru. Ei trăiesc pentru ei înșiși 99 la sută din timp, ca și cum nu ar exista Dumnezeu. Dar apoi se întâmplă o tragedie, și dintr-odată este vina lui Dumnezeu. Nu numai că acest lucru este irațional, dar este o insultă la adresa Creatorului, care ne-a oferit deja tot ceea ce avem nevoie pentru a avea o relație cu El.
Desigur, a avea o relație corectă cu Domnul nu ne scutește de a suferi dureri sufletești teribile. Ce facem atunci când ne lovește dezastrul? Adesea, creștinii sunt tentați să dea vina pe Dumnezeu atunci când vine suferința. Avem tendința de a urma sfatul soției lui Iov către soțul ei suferind: "Blestemă pe Dumnezeu, și mori!" (Iov 2:9)
În loc să dea vina pe Dumnezeu, creștinii pot alerga la El pentru alinare (Proverbele 18:10; Psalmul 34:18). Creștinii au o promisiune pe care lumea necredincioasă nu o poate pretinde. Romani 8:28 spune că "toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său". Unii citează acest verset și se opresc după cuvântul bine, dar aceasta este o utilizare greșită a Scripturii. Dumnezeu a pus două calificative după această promisiune care îi definesc limitele: promisiunea este "pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu" și pentru cei "chemați după planul Său".
În loc să dea vina pe Dumnezeu, cei care Îl iubesc pot face față tragediei cu siguranța că nimic nu le poate face rău pe care Dumnezeu să nu-l permită dintr-un motiv bun și plin de iubire. El permite lucrurile dificile, chiar și suferința și moartea, pentru scopurile Sale superioare. Atunci când dorim voia lui Dumnezeu pentru viața noastră, acordându-i prioritate față de propria noastră voie, El nu irosește nimic. Nicio suferință, durere sufletească, pierdere sau durere nu este irosită în viața oamenilor lui Dumnezeu. El transformă durerea și pierderea noastră într-o platformă pentru o slujire viitoare. El folosește dificultățile pentru a ne întări, oferindu-ne oportunități mai mari de a strânge comori în cer decât am fi avut fără durere (Matei 6:20). În loc să dăm vina pe Dumnezeu, noi "mulțumim totdeauna" (Efeseni 5:20; 1 Tesaloniceni 5:18).
Recunoaștem că Dumnezeu poate interveni în orice situație; atunci când El nu intervine și se produce o tragedie, ar trebui să ne abținem de la a-L învinovăți pentru faptele rele. În tot ceea ce a suferit Iov, el "n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu" (Iov 1:22). În loc să dea vina pe Dumnezeu, care a permis o pierdere atât de copleșitoare, Iov a spus: "Chiar dacă mă va ucide, tot îmi voi pune speranța în El." (Iov 13:15, NTR) Dumnezeu a onorat răspunsul lui Iov și l-a binecuvântat puternic după ce a trecut testul. Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze și pe noi cu o mai mare înțelegere, un devotament mai profund și o răsplată veșnică ce nu poate fi luată niciodată. Când suntem tentați să dăm vina pe Dumnezeu, putem alege răspunsul lui Iov și să avem încredere că El știe ce face (vezi Psalmul 131).
English
Este greșit să dai vina pe Dumnezeu? Este blamarea lui Dumnezeu un păcat?
