Întrebare
Cum pot evita să favorizez păcatul altcuiva?
Răspuns
A "permite" păcatul înseamnă a încuraja pe cineva să continue să păcătuiască, a-i spori capacitatea de a păcătui sau a-i înlesni păcatul. În lupta noastră pentru neprihănire, dorim să evităm favorizarea păcatelor altora. Relațiile umane pot fi complexe și există multe situații care pot duce la participarea involuntară la păcatul altuia. Într-o căsnicie, un soț poate fi atras în păcat într-un efort de a-l liniști pe celălalt. Prietenii și familia sunt căile pe care Satan le folosește adesea pentru a ne atrage să participăm la un păcat pe care altfel l-am evita (1 Corinteni 15:33; Proverbele 22:24). Cu toate acestea, nimeni nu are puterea de a face o altă persoană să păcătuiască. Păcatul este o stare a inimii (Matei 15:18-19). Și fiecare dintre noi suntem responsabili pentru alegerile pe care le facem și pentru starea inimii noastre (Romani 14:12; Matei 12:36).
A permite păcatul cuiva este același lucru cu a participa indirect la acel păcat, iar 1 Timotei 5:22 spune: "Să nu te faci părtaș păcatelor altora." Dacă Biblia prezintă o poruncă, noi avem puterea să ne supunem acesteia. De multe ori nu ne dăm seama că avem dreptul și responsabilitatea de a stabili limite personale care Îl onorează pe Dumnezeu. Învățarea de a stabili limite sănătoase pentru noi înșine este esențială pentru a trăi viața victorioasă pe care Isus o dorește pentru noi (Ioan 10:10; Romani 8:37). Granițele definesc unde încep și unde se termină responsabilitățile noastre. Atunci când cunoaștem limitele, suntem responsabili pentru aplicarea lor. De exemplu, dacă un prieten insistă ca tu să conduci mașina de fugă într-un jaf, nu trebuie să decizi tu. Decizia a fost luată atunci când ai ales să-L urmezi pe Hristos. Isus spune că furtul este greșit, așa că tu nu vei permite furtul. Participarea la păcat nu este o opțiune pentru un creștin (Romani 6:1-2; 1 Ioan 3:9).
Evitarea păcatului necesită să căutăm înțelepciune de la Dumnezeu. Din fericire, avem promisiunea din Iacov 1:5: "Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată." Atunci când primim înțelepciunea lui Dumnezeu cu privire la o situație, responsabilitatea noastră este să mergem mai departe pe baza acestei înțelepciuni. O modalitate de a căpăta curaj în luarea deciziilor corecte este să ne întrebăm ce am face dacă Isus ar sta chiar lângă noi. Dacă nu am merge mai departe cu Isus, atunci nu este decizia corectă, indiferent cine ne îndeamnă să participăm.
Un mod în care permitem păcatul altora este faptul că îi salvăm de la consecințele care li se cuvin. Dumnezeu folosește consecințele pentru a ne da lecții pe care altfel nu le-am învăța. Atunci când un creștin le permite prietenilor săi să îl convingă să meargă într-un loc despre care știe că va duce la un comportament păcătos din partea lor, el participă la păcatul altora. Le dăm altora libertatea de a face propriile alegeri, dar trebuie, de asemenea, să le permitem să culeagă consecințele acestor alegeri (Galateni 6:7). Adesea permitem păcatul altora din cauza unui fals sentiment de compasiune sau pentru că vrem să ne simțim necesari. Există un loc potrivit pentru har, dar protejând constant pe cineva de consecințele naturale ale păcatului, îi răpim înțelepciunea pe care Dumnezeu a vrut să i-o împărtășească. Nu este niciodată ușor să vezi o persoană iubită trecând prin dificultăți, dar uneori dificultățile sunt exact ceea ce Dumnezeu vrea să folosească pentru a ne învăța o lecție de viață importantă.
Uneori, favorizarea păcatului poate avea loc în moduri subtile. Când dăm din cap atunci când ascultăm bârfe, în loc să le atragem atenția celor care le spun, permitem păcatul. Când îi dăm bani unui prieten despre care bănuim că îi folosește pentru lucruri greșite, permitem păcatul. Chiar și atunci când ajutăm la plata facturilor necesare, este posibil să permitem păcatul atunci când știm că prietenul nostru se confruntă cu nevoia doar pentru că și-a risipit banii pe jocuri de noroc/droguri/satisfacție materială/etc. Invitarea prietenilor să vizioneze un film cu noi, știind că ar putea declanșa unele dintre problemele lor legate de păcat, ne face, de asemenea, un favorizator al păcatului. Nu trebuie să supraveghem păcatele altora, dar atunci când suntem conștienți de luptele lor, cu siguranță nu ar trebui să îi invităm în situații tentante; mai degrabă, ar trebui să venim alături de ei pentru a-i ajuta.
La fel cum alții au libertatea de a face propriile alegeri, și noi avem libertatea de a alege și putem alege să nu participăm la păcatul altora. De multe ori ne lăsăm atrași în păcatul altcuiva pentru că ne temem să nu pierdem o relație. Făcând astfel, i-am permis acelei persoane să ia locul lui Dumnezeu în inima noastră. Atunci când dorința altcuiva înlocuiește dorința lui Dumnezeu, am alunecat în idolatrie (Exodul 20:3; 34:14). Putem evita să permitem păcatul altcuiva luând o decizie finală cu privire la cine ne conduce viața. Dacă ne-am dat viața lui Hristos, atunci El este autoritatea finală în orice decizie (2 Corinteni 10:5; Fapte 5:29). Dacă Isus nu ar facilita păcatul unei persoane, atunci nici noi nu ar trebui să o facem.
English
Cum pot evita să favorizez păcatul altcuiva?
