Întrebare
Care este perspectiva biblică asupra acțiunii sociale?
Răspuns
În ultimii ani, creștinii au pășit mai îndrăzneț în arena socială și și-au făcut auzită vocea. Atât creștinii, cât și necreștinii au privit cu alți ochi accentul pus de Biblie pe ajutorarea celor săraci și pe apărarea celor care nu pot vorbi pentru ei înșiși (Leviticul 25:35; Exodul 22:25; Iacov 2:14-16). În timp ce acum câteva decenii se considera că religia se practica cel mai bine în spatele ușilor bisericii, duminica, creștinii de astăzi realizează că aceasta nu a fost niciodată intenția lui Isus.
Un fapt care este adesea trecut cu vederea în cultura noastră postcreștină este că majoritatea eforturilor umanitare importante, precum spitalele, orfelinatele și universitățile, au fost inițiate de creștini care doreau să schimbe lumea în bine. Mișcările aboliționiste din Anglia și Statele Unite au fost conduse de urmașii lui Hristos. Creștinii sunt unul dintre cele mai active grupuri sociale existente, deoarece Liderul nostru, Isus Hristos, ne-a învățat să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Matei 22:39). Organizații precum Samaritan's Purse, Compassion International, Focus on the Family, A21 Campaign, Open Doors și multe altele există pentru că creștinii au văzut o nevoie și au luat măsuri.
Obiecțiile încep atunci când creștinii își folosesc influența pentru a încerca să corecteze problemele morale și etice. Unii susțin că „separarea Bisericii de Stat” impune ca toate religiile să se abțină de la a se implica în viața publică. Deși ideea separării Bisericii de Stat a fost folosită pentru a-i reduce la tăcere pe cei timizi, ea nu apare nicăieri în Constituția Statelor Unite, iar creștinii nu trebuie să se teamă că, exprimând o opinie bazată pe Biblie, încalcă cumva un aspect fundamental al libertății națiunii noastre.
În ciuda stilului său de viață de a face întotdeauna bine (Faptele Apostolilor 10:38), Isus nu a venit în lume pentru a fi un reformator social. Minunile, vindecările și învățăturile Sale nu au fost eforturi de a îndrepta toate nedreptățile sau de a ușura definitiv suferința. Dacă acesta ar fi fost scopul venirii Sale, de ce ar fi așteptat până în acea perioadă a istoriei? Au existat eoni de suferință înainte de nașterea lui Hristos. Dacă Isus ar fi venit să abordeze problemele sociale, de ce ar fi petrecut doar trei ani făcând acest lucru? De ce nu a început la vârsta de 12 ani, când Și-a dat seama că trebuie să se ocupe de treburile Tatălui Său (Luca 2:49)? De ce nu a evitat crucificarea la vârsta de 33 de ani, pentru a putea petrece zeci de ani reformând?
Bunătatea lui Isus față de cei asupriți și ostracizați era binecunoscută, dar El a spus clar că scopul venirii Sale pe pământ nu era umanitar, ci spiritual. Isus a spus: „Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10) El a venit să predice vestea bună a Împărăției (Marcu 1:36-38). El a venit să împlinească Legea și Profeții (Matei 5:17). El a venit „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45 (NTR); cf. Ioan 12:27) și „să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8).
Obiectivul principal al lui Isus când a venit pe pământ a fost mântuirea omenirii. El L-a adus pe Dumnezeu omului căzut (Ioan 10:10; 14:9) și apoi a murit pentru păcatele lumii (Matei 16:21; 20:28; Marcu 8:31; Ioan 10:18). După învierea Sa, Isus a lăsat Vestea bună a mântuirii unui grup de ucenici care au folosit-o pentru a schimba lumea (vezi Faptele Apostolilor 17:6). Mai devreme, Isus le spusese despre diferența pe care o vor face în societate: „Voi sunteți sarea pământului... Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” (Matei 5:13-16)
Sarea scoate în evidență gustul oricărei mâncări. De asemenea, conservă, curăță și ajută la vindecarea infecțiilor. Pentru ca creștinii să fie „sarea” lumii, trebuie să păstrăm acele proprietăți distincte care provin din rămânerea în Cuvântul lui Dumnezeu. Când asimilăm modul de gândire și comportamentul lumii, ne pierdem savoarea. Prezența noastră în problemele sociale adaugă echilibru unui sistem altfel scăpat de sub control, controlat de Satan (vezi 2 Corinteni 4:4).
Lumina alungă întunericul. Dar o lumină ascunsă sub un coș nu poate ilumina nimic. Când ne ascundem în bisericile noastre și refuzăm să aducem acea lumină în comunitate, suntem inutili din punct de vedere spiritual. Dar când, cu îndrăzneala Duhului Sfânt, vorbim, candidăm pentru funcții publice și iluminăm problemele sociale cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, lăsăm lumina Lui să strălucească prin noi. Când vedem cultura lăudând uciderea copiilor nenăscuți, trebuie să lăsăm lumina lui Dumnezeu să strălucească puternic asupra scenei și să vorbim adevărul Lui, în contrast cu cuvintele neutre folosite pentru a apăra ceea ce este de neapărat (vezi Psalmul 82:4; Proverbele 24:11). Când aflăm despre oameni afectați de sărăcie, trebuie să aplicăm adevărul lui Dumnezeu în viața noastră și să facem tot ceea ce putem pentru a-i ajuta (Isaia 58:6-7; Iacov 2:15-17). Când nedreptatea domnește, trebuie să vorbim pentru binele celor oprimați, așa cum a făcut Domnul Isus (Luca 20:46-47; Marcu 7:9-13).
Creștinii ar trebui să fie activi social în măsura în care Dumnezeu le cere să o facă. Responsabilitatea fiecărui creștin este să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu și să-l aplice. Iacov 4:17 spune: „Deci cine știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat!” Acțiunea socială va arăta diferit pentru fiecare individ, deoarece Dumnezeu ne-a înzestrat în mod diferit. Pentru unii, acțiunea socială va însemna să dețină o funcție politică și să lucreze pentru a aduce adevărul și dreptatea într-o arie largă. Pentru alții, acțiunea socială înseamnă să folosească bogăția materială pe care Dumnezeu le-a dat-o pentru a elimina foamea și alte efecte ale sărăciei acasă și în întreaga lume.
Acțiunea socială pentru creștini înseamnă că trăim credința noastră 24 de ore din 24, 7 zile din 7, fie acasă, la locul de muncă sau în lăcașurile de cult. Nu există un întrerupător cu care să stingem „lumina” ori de câte ori avem chef. Credincioși fiind, Îl luăm pe Duhul Sfânt cu noi oriunde mergem (1 Corinteni 6:19-20). Și, deoarece trăim în comunități și avem la dispoziție conexiuni ca niciodată până acum, Dumnezeu așteaptă să fim sare și lumină în acele comunități, să dăm savoare, să provocăm și să luminăm oriunde putem.
English
Care este perspectiva biblică asupra acțiunii sociale?
