Întrebare
Ce este absurdismul?
Răspuns
Absurdismul se referă la o filozofie derivată din existențialism, dar dusă la extrem. Absurdismul este adesea exprimat în literatura ateistă, chiar dacă accidental. Pe scurt, absurdismul susține că universul nu este în mod inerent rațional și nici nu are un scop anume. Drept urmare, când omul încearcă să înțeleagă realitatea, nu găsește decât confuzie și conflict.
Absurdismul sugerează că existența nu poate fi înțeleasă în niciun mod obiectiv sau semnificativ. Tot ceea ce putem face este să aplicăm o experiență subiectivă, una poate împărtășită și de alții. Dar, potrivit absurdistului, nu putem înțelege cu adevărat un univers care este în mod inerent lipsit de sens și aleatoriu.
Absurdismul a inspirat un întreg gen de literatură teatrală numit în mod adecvat teatru al absurdului. Dramaturgi precum Samuel Beckett și Eugène Ionesco au creat piese de teatru în care nu există intrigă, nici acțiune care să avanseze, ci o abundență de non sequitururi și dialoguri circulare, repetitive. În piesa lui Beckett, Așteptându-l pe Godot, de exemplu, doi vagabonzi petrec întreaga piesă așteptând pe cineva (sau ceva) fără să știe de ce așteaptă sau dacă acesta (sau aceasta) va veni vreodată. Tema absurdă comunică faptul că nu există un scop real pentru existența vagabonzilor.
Absurdismul este o subcategorie a filozofiei existențialismului. Existențialismul sugerează că experiența umană nu poate fi înțeleasă în întregime prin rațiunea pură, ci necesită anumite „salturi” de credință. Acest lucru nu este exact același lucru cu absurdismul; existențialiștii nu neagă cu toții ordinea sau sensul universului. Existențialismul în sine sugerează doar că detaliile mai fine ale acestor lucruri depășesc înțelegerea umană. Absurdismul merge mai departe, sugerând că ne străduim să discernem ordinea și sensul deoarece universul nu este nici ordonat, nici semnificativ.
Evident, absurdismul are legături strânse cu o viziune ateistă asupra lumii. Conceptul unei realități complet lipsite de sens este incompatibil cu orice noțiune de Dumnezeu sau zei. Interesant este că, deși nu toți ateii se declară absurdiști, ateismul adevărat implică absurdismul. Cu alte cuvinte, se poate crede fie în rațiune, fie în ateism, dar nu în ambele. Filozofii au subliniat că, dacă nu există un plan sau un scop în univers, atunci gândurile umane nu sunt altceva decât interacțiuni ale particulelor determinate de întâmplare. Prin definiție, asta ar însemna că chiar și propriile noastre gânduri și minți sunt nesigure și lipsite de sens. „Moralitatea” ar fi doar un alt efect secundar subiectiv, inutil și fără scop al fizicii oarbe. Cu alte cuvinte, dacă ateismul este adevărat, atunci nu există „rațiune” — iar negarea rațiunii este o explicație simplificată a absurdismului.
O componentă majoră a absurdismului filozofic este ideea de anxietate și conflict. Scriitori precum Sartre și Camus au explorat adesea sentimentele de disperare, frustrare și deznădejde atunci când s-au confruntat cu conceptul unei existențe fără scop, fără inimă și fără sens. Existențialiștii non-absurdiști, precum Kierkegaard, au reușit să-și tempereze frustrările și incertitudinile, acceptând ideea că scopul și sensul erau pur și simplu dincolo de înțelegerea umană, mai degrabă decât ficționale.
English
Ce este absurdismul?
