Întrebare
A fost Isus creat?
Răspuns
Biblia ne învață că Isus nu a fost creat, ci că El este Creatorul. „Prin El [Isus Hristos] au fost făcute toate lucrurile [...] Toate au fost făcute prin El și pentru El.” (Coloseni 1:16) Doctrina eternității lui Hristos este una dintre trăsăturile distinctive ale creștinismului biblic.
Deși Isus este foarte respectat de musulmani, mormoni, Martorii lui Iehova și alții cu diverse credințe teologice, aceste grupuri susțin că Isus a fost o ființă creată. Afirmarea creștinismului dreptei credințe cu privire la deplina divinitate a lui Hristos și la natura Sa necreată este ceea ce face creștinismul unic față de toate celelalte religii și filozofii. Diverse religii ale lumii pot fi de acord asupra unor chestiuni importante, precum existența unei moralități transcendente și obiective și valoarea unei vieți de familie puternice, dar răspunsul la întrebarea „cine este Isus Hristos?” îi separă rapid pe cei care aderă la creștinismul biblic de cei care nu o fac.
Crezurile timpurii ale Bisericii ne învață fără echivoc că Isus nu a fost creat, ci că El este o Persoană etern divină, Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii susțin că Isus a fost un profet uman născut dintr-o fecioară, dar a venit în existență la fel ca oricine altcineva. Mormonii, care aderă la o formă modernă de arianism, cred că Isus a avut un început, la fel cum Dumnezeu Tatăl a avut un început. Martorii lui Iehova spun că Isus a fost prima creație a lui Iehova și a fost numit inițial arhanghelul Mihail. Deci, de care parte a diviziunii creator/creatură se află de fapt Isus? Este Isus o creatură și, prin urmare, parte a ordinii create, sau este El, împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, Creatorul tuturor lucrurilor create? Este Isus heteroousios („de o substanță diferită”) față de Tatăl, așa cum susținea ereticul Arius din secolul al IV-lea; sau sunt Hristos și Tatăl homoousios („de aceeași substanță”), așa cum susținea Atanasie și a decretat Sinodul de la Niceea?
Când încercăm să răspundem la întrebarea „a fost Isus creat?”, nu există o persoană mai potrivită la care să ne uităm decât Isus Însuși. În timpul slujirii Sale publice, Isus Și-a asumat în mod continuu prerogative divine. El Și-a exercitat în mod continuu drepturi care nu ar fi fost niciodată potrivite pentru o ființă creată. El a spus că era „Domnul Sabatului” (Marcu 2:28) și, întrucât Sabatul a fost instituit de Dumnezeu, pretenția lui Isus de a fi „Domnul” Sabatului era o afirmare a divinității. Isus a vorbit despre cunoașterea Sa unică și intimă a Tatălui (Matei 11:27) și despre slava pe care o împărtășea cu Tatăl „înainte de a fi lumea” (Ioan 17:5). Isus a acceptat închinarea adusă de alții (Matei 14:32-33) și a descris un timp viitor când El va sta să judece toate neamurile (Matei 25:31-44). Luca ne spune că Isus a mers atât de departe încât a iertat personal păcatele unei femei – ceva ce numai Dumnezeu poate face – și a atribuit iertarea ei credinței ei în El (Luca 7:48-50)!
Ucenicii lui Isus au fost la fel de clari în credința lor în divinitatea și natura necreată a lui Isus. Ioan ne spune că „la început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul [Isus] era Dumnezeu” (Ioan 1:1). După ce L-a întâlnit pe Isus cel înviat, apostolul Toma a exclamat către El: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Apostolul Pavel s-a referit la Hristos ca fiind Dumnezeu „mai presus de toate lucrurile” (Romani 9:5) și a afirmat că „în [Hristos] locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). În primele zile ale Bisericii, Isus era atât obiectul rugăciunii (Faptele Apostolilor 7:59), cât și Cel în Numele căruia era proclamată iertarea păcatelor (Faptele Apostolilor 2:38; 10:43). După ce i-a interogat pe creștini sub amenințarea cu moartea, administratorul roman Pliniu cel Tânăr a scris în scrisoarea sa către împăratul Traian (c. 110 d.Hr.) că „[creștinii] aveau obiceiul să se întâlnească într-o anumită zi fixă, înainte de răsărit, când cântau în versuri alternative un imn lui Hristos, ca unui zeu” (Scrisori 10.96).
Isus, Dumnezeu Fiul, nu a fost creat. El a existat dintotdeauna; El nu are început sau sfârșit. Fiul S-a întrupat într-un moment anume al istoriei umane (Ioan 1:14). Creștinii numesc acest eveniment Întrupare („actul de a deveni trup”). Acest act a fost esențial pentru mântuirea noastră (Galateni 4:4-5; 2 Corinteni 5:21; Evrei 9:22). De la Întrupare încoace, Fiul etern, necreat, este atât cu adevărat Dumnezeu, cât și cu adevărat om. Dar nu a existat niciodată un moment în care Fiul să nu fi existat. El nu a fost niciodată creat. Isus a fost întotdeauna și va rămâne pentru totdeauna „marele nostru Dumnezeu și Mântuitor” (Tit 2:13).
English
A fost Isus creat?
