Întrebare
A creat Dumnezeu universul?
Răspuns
Învățătura biblică privind originea universului se regăsește în Geneza 1:1, care afirmă că, la început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Steven Hawking încearcă să ocolească acest adevăr (sau, cel puțin, să facă ca existența unui Creator să fie, din punct de vedere logic, de prisos în ceea ce privește problema începutului universului). Cu toate acestea, ideile sale nu sunt noi, ci reprezintă mai degrabă cele mai recente versiuni ale unor încercări clasice de a explica apariția a ceva (adică a universului) din nimic.
Argumentul lui Hawking în sprijinul teoriei sale se bazează pe existența legii gravitației. Fizicienii știu că energia asociată forței gravitaționale este negativă, în timp ce energia asociată majorității obiectelor obișnuite (mingi de baseball, mașini etc.) este pozitivă. Este posibil ca aceste energii pozitive și negative să se anuleze reciproc, rezultând o energie netă egală cu zero. Două situații cu aceeași energie (sau cu o diferență de energie egală cu zero) sunt, din punct de vedere fizic, la fel de preferabile. Un exemplu ar fi o minge de fotbal pe podeaua bucătăriei; mingea ar putea sta lângă frigider, lângă aragaz sau lângă masă, fără a dori să se rostogolească în altă parte. Acest lucru se datorează faptului că fiecare poziție de pe podeaua bucătăriei pe care mingea de fotbal ar putea-o ocupa ar avea aceeași energie, astfel încât niciuna dintre poziții nu este preferabilă din punct de vedere energetic față de celelalte.
Hawking își imaginează originea universului într-un mod similar. Deoarece este posibil să ne gândim la crearea universului ca la un „proces cu energie netă zero”, Hawking sugerează că nu este nevoie să explicăm cum ar fi putut fi creat. Însă această deducție nu se bazează pe fizică, ci pe propriile presupuneri filozofice ale lui Hawking. În exemplul mingii de fotbal de pe podeaua bucătăriei, este posibil să ne imaginăm mingea așezată oriunde pe podea fără a avea nevoie de o explicație; totuși, cu totul altceva este să afirmăm că mingea de fotbal și podeaua bucătăriei au apărut din nimic.
Încercările lui Hawking de a aborda această problemă nu sunt deloc noi pentru filozofi; este una dintre cele mai vechi chestiuni din filozofia epicuriană: „ex nihilo nihil fit” (literalmente, „nimic nu iese din nimic”). Ideile lui Hawking pot demonstra că două situații fizice (universul care există versus cel care nu există) sunt echivalente din punct de vedere energetic, dar nu contribuie cu nimic la rezolvarea problemei cauzei și efectului. Nu este nevoie de nicio explicație pentru a justifica de ce mingea de fotbal se află lângă aragaz și nu lângă frigider, dar este necesară o explicație dacă mingea se deplasează de la aragaz la frigider. În fizică, o schimbare nu are loc niciodată fără o explicație; în limbajul filozofic, un efect nu apare niciodată fără o cauză.
Ideile lui Hawking nu abordează deloc acest aspect; problema originii universului rămâne aceeași ca înainte. Nu este posibil să obții ceva din nimic. Doar ideea unui Creator poate explica în mod adecvat de unde ar fi putut proveni universul. Mai mult, afirmația lui Hawking că știința va prevala întotdeauna asupra religiei „pentru că funcționează” dezvăluie o neînțelegere fundamentală a filozofiei științei. Adevărul nu este determinat de „ceea ce funcționează”, ci de faptul dacă se conformează realității din jurul nostru. Când spunem că o anumită afirmație este „adevărată”, spunem că conținutul acelei afirmații descrie efectiv modul în care stau lucrurile. Această legătură dintre o afirmație și realitatea pe care o descrie este independentă de o persoană și de mintea acesteia. O afirmație poate fi adevărată sau falsă, indiferent dacă unei anumite persoane i se pare sau nu că descrie starea corectă a lucrurilor. La aceasta ne referim când spunem că adevărul este obiectiv; „valoarea de adevăr” a unei afirmații este o calitate pe care o posedă independent de cunoașterea pe care o are o persoană cu privire la aceasta.
Cu toate acestea, odată ce pornim să încercăm să decidem dacă o anumită afirmație este adevărată sau falsă (așa cum se întâmplă atât în știință, cât și în religie), singura modalitate de acțiune pe care o cunoaștem este să încercăm să testăm afirmația pentru a „vedea dacă funcționează”. De exemplu, să presupunem că vrem să decidem dacă afirmația „Toate pisicile sunt maro” este adevărată. Putem începe investigația noastră adunând pisici și inspectându-le pe fiecare pentru a vedea dacă vreuna nu se încadrează în enunțul în cauză, făcându-l astfel fals. Trebuie doar să găsim o singură pisică gri pentru a ști că enunțul inițial este fals: nu toate pisicile sunt maro.
Dar ce s-ar întâmpla dacă toate pisicile pe care am reuși să le găsim ar fi, de fapt, maro? Este evident că lumea conține feline de multe alte varietăți și culori. În acest caz, chiar dacă afirmația „funcționează” (din investigația noastră, toate pisicile par să fie maro), ea este în mod clar falsă. Astfel, problema dacă știința sau religia „funcționează” este complet irelevantă pentru problema adevărului în fiecare dintre aceste discipline. Deși adevărul poate fi descoperit observând ce funcționează, simplul fapt că o afirmație pare să funcționeze nu înseamnă, de fapt, că este adevărată.
Pe scurt, raționamentul lui Hawking eșuează din motive filozofice. Hawking încearcă să-L înlocuiască pe Dumnezeu cu o anumită lege fizică (gravitația). Cu toate acestea, Hawking nu abordează problema-cheie în cauză – și anume, originea legii fizice în primul rând. De unde a venit legea gravitației și cum poate „nimicul” să producă „ceva”? O lege fizică nu este „nimic”. Mai mult, concepția lui Hawking privind o multitudine de universuri colective, menită să evite concluzia reglării fine, este nesolidă din punct de vedere filozofic, motivată metafizic și mai puțin parcimonioasă decât interpretarea teistă.
De ce încearcă omenirea să-L elimine pe Dumnezeu din orice rol în crearea Universului? Este foarte simplu. Omenirea Îl urăște pe Dumnezeu și nu dorește să se supună legii Lui, nici să fie trasă la răspundere pentru faptele ei. Așa cum scrie Pavel în Romani 1: „Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare.”
English
A creat Dumnezeu universul?
