Întrebare
În ce fel ar trebui creștinii să fie pregătiți să iasă din zona lor de confort?
Răspuns
Hristos le cere urmașilor Săi să moară față de ei înșiși, să își ia crucea și să Îl urmeze (Matei 16:24). Luarea crucii și moartea față de sine nu sunt acțiuni "confortabile", iar creștinii ar trebui să fie întotdeauna dispuși să iasă din zona lor de confort în orice situație în care Dumnezeu îi poate pune.
Într-un anumit sens, însuși actul de a deveni creștin ne poate pune pe un teritoriu necunoscut. Hristos îi cheamă pe urmașii Săi să nu mai caute bogățiile pământești (Matei 6:19), să nu-și facă griji pentru viitor (Luca 12:22) și să trăiască sacrificându-se, pentru a căuta binele celorlalți (Matei 22:39), toate acestea fiind contrare valorilor lumii. Aceste învățături îi cheamă pe creștini să trăiască un stil de viață radical diferit de cel cu care erau obișnuiți înainte de convertirea lor.
A ne pune credința în Isus Hristos pentru mântuire necesită un pas mare în afara zonei noastre de confort. Suntem înclinați în mod natural să ne îndepărtăm de Dumnezeu prin însăși natura noastră (Romani 3:10-18), iar înclinația noastră naturală este să ne bazăm pe noi înșine într-un fel sau altul pentru a fi mântuiți: credem că putem fi doar oameni buni sau că averea noastră dovedește favoarea lui Dumnezeu sau că, prin îndeplinirea anumitor acțiuni, ne putem "anula" păcatele. Dar acest lucru este insuficient. Pentru a ne abandona complet lui Dumnezeu, pentru a ne pune credința exclusiv în Isus Hristos pentru salvare, este necesar să ne negăm instinctul de a ne salva pe noi înșine (Efeseni 2:8). În acest sens, toți creștinii ies din zona lor de confort prin simplul fapt că devin creștini.
Dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi? După ce ne-am predat lui Hristos, cum ar trebui să ieșim din zona noastră de confort? Aceasta poate însemna să ne asociem cu oameni pe care înainte îi vedeam ca fiind incomod de diferiți sau chiar amenințători - să-i ajutăm pe cei fără adăpost la o cantină pentru săraci sau să luăm parte la o slujbă în închisori. Poate însemna să fim văzuți în locuri sau alături de oameni pe care societatea îi disprețuiește - să lucrăm la un centru de reabilitare sau să discutăm despre Hristos într-un bar rău famat cu alcoolici. Poate însemna să ne mutăm într-o țară străină sau pur și simplu să abordăm subiectul mântuirii cu un grup de prieteni nereligioși. Ideea este că nu trebuie să încetăm să-L slujim pe Hristos doar din cauza disconfortului nostru. Ar trebui să fim dispuși să ne punem în situații noi, chiar inconfortabile, de dragul de a vedea Împărăția avansând.
Apostolii au jertfit totul pentru a-L sluji pe Dumnezeu (Matei 19:27) și au mers de bunăvoie în situații în care puteau fi arestați, amenințați și posibil uciși (Fapte 4:1-3; 7:54-60; 21:13). Fără îndoială, ei s-au plasat cu mult în afara rutinei lor obișnuite și au făcut lucruri mult peste zona lor de confort. În calitate de creștini, și noi ar trebui să fim dispuși să intrăm în situații radical inconfortabile dacă acest lucru este necesar pentru a-L sluji pe Dumnezeu așa cum dorește El.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare acțiune pe care o întreprindem în calitate de creștini ar trebui să ne facă să ne simțim inconfortabil. Ceea ce înseamnă este că suntem chemați să Îl slujim pe Dumnezeu indiferent de nivelul nostru de confort și nu ar trebui să refuzăm niciodată o șansă de a-L sluji pe Dumnezeu doar pentru că este "în afara" rutinei noastre obișnuite.
Ar trebui să ne gândim cum Îl putem sluji cel mai bine pe Dumnezeu prin talentele noastre, chiar dacă cel mai bun mod de a-L sluji este într-o situație nouă sau descurajantă. O persoană cu darul de a-i învăța pe alții nu ar trebui să caute să îi învețe doar pe cei cu care se simte confortabil, neglijând studenții mai "indezirabili". O persoană cu darul evanghelizării nu ar trebui să evite să le vorbească deținuților din închisori doar pentru că nu se simte confortabil în acel mediu. Dacă Îl putem sluji cel mai bine pe Dumnezeu într-un anumit mod, trebuie să avem încredere că Dumnezeu va avea grijă ca lucrurile să meargă spre binele nostru și după planul Său (Romani 8:28).
Prin urmare, toți creștinii ar trebui să fie dispuși să iasă din zona lor de confort, deși acest lucru ar putea însemna o varietate de lucruri de la persoană la persoană. Fie că părăsim țara pentru a lucra ca misionari într-o țară subdezvoltată, fie că pur și simplu ne facem curaj să le vorbim colegilor noștri de birou despre Hristos, putem avea încredere că Dumnezeu nu ne va părăsi și nu ne va abandona. Chiar și atunci când ne aflăm într-o situație nouă și inconfortabilă, harul Său este suficient (2 Corinteni 12:9).
English
În ce fel ar trebui creștinii să fie pregătiți să iasă din zona lor de confort?
