Întrebare
De ce a tolerat Dumnezeu o violență atât de teribilă în Vechiul Testament?
Răspuns
Faptul că Dumnezeu a poruncit uciderea unor națiuni întregi în Vechiul Testament a fost de ceva timp subiectul unor critici dure din partea oponenților creștinismului. Faptul că a existat violență în Vechiul Testament este indiscutabil. Întrebarea este dacă violența din Vechiul Testament este justificabilă și tolerată de Dumnezeu. În bestsellerul său The God Delusion, ateul Richard Dawkins se referă la Dumnezeul Vechiului Testament ca la "un purificator etnic răzbunător și însetat de sânge". Jurnalistul Christopher Hitchens se plânge că Vechiul Testament conține un mandat pentru "masacrul fără discernământ". Alți critici ai creștinismului au formulat acuzații similare, acuzându-l pe Iahve de "crime împotriva umanității".
Dar sunt valabile aceste critici? Este Dumnezeul Vechiului Testament un "monstru moral" care ordonă în mod arbitrar genocidul împotriva bărbaților, femeilor și copiilor nevinovați? A fost reacția Sa la păcatele canaaniților și ale amaleciților o formă vicioasă de "purificare etnică"? Sau este posibil ca Dumnezeu să fi avut motive morale suficiente pentru a ordona distrugerea acestor națiuni?
O cunoaștere de bază a culturii canaanite dezvăluie răutatea sa morală inerentă. Canaaniții erau un popor brutal, agresiv, care practica bestialitatea, incestul și chiar sacrificarea copiilor. Actele sexuale deviante erau norma. Păcatul canaaniților era atât de respingător, încât Dumnezeu a spus: "Țara i-a vărsat din gura ei pe locuitorii ei." (Leviticul 18:25, NTR). Chiar și așa, distrugerea a fost îndreptată mai mult împotriva religiei canaaniților (Deuteronomul 7:3-5; 12:2-3) decât împotriva poporului canaaniților per se. Judecata nu a fost motivată etnic. Câțiva canaaniți individuali, precum Rahav din Ierihon, puteau descoperi în continuare că mila urmează pocăinței (Iosua 2). Dorința lui Dumnezeu este ca cei răi să se întoarcă de la păcatele lor mai degrabă decât să moară (Ezechiel 18:31-32; 33:11).
Pe lângă confruntarea păcatelor naționale, Dumnezeu a folosit cucerirea Canaanului pentru a crea un context religios/istoric în care, în cele din urmă, să Îl poată prezenta lumii pe Mesia. Acest Mesia va aduce mântuirea nu numai Israelului, ci și dușmanilor Israelului, inclusiv Canaanului (Psalmul 87:4-6; Marcu 7:25-30).
Trebuie să ne amintim că Dumnezeu a dat poporului canaanit timp mai mult decât suficient pentru a se pocăi de căile lor rele - peste 400 de ani! Cartea Evrei ne spune despre canaaniți că erau "neascultători", ceea ce implică o vinovăție morală din partea lor (Evrei 11:31). Canaaniții erau conștienți de puterea lui Dumnezeu (Iosua 2:10-11; 9:9) și ar fi putut căuta să se pocăiască. Cu excepția unor cazuri rare, ei și-au continuat rebeliunea împotriva lui Dumnezeu până la sfârșitul amar.
Dar nu le-a poruncit Dumnezeu și israeliților să ucidă necombatanți? Documentele biblice arată clar că El a făcut-o. Aici, din nou, trebuie să ne amintim că, deși este adevărat că femeile canaanite nu au luptat, acest lucru nu înseamnă în niciun caz că erau nevinovate, așa cum indică comportamentul lor seducător din Numeri 25 (Numeri 25:1-3). Cu toate acestea, întrebarea rămâne: cum rămâne cu copiii? Nu este ușor de răspuns la această întrebare, dar trebuie să ținem cont de mai multe lucruri. În primul rând, nicio persoană umană (inclusiv bebelușii) nu este cu adevărat nevinovată. Scriptura ne învață că toți suntem născuți în păcat (Psalmul 51:5; 58:3). Acest lucru implică faptul că toți oamenii sunt vinovați moral pentru păcatul lui Adam într-un fel sau altul. Copiii sunt la fel de condamnați de păcat ca adulții.
În al doilea rând, Dumnezeu este suveran asupra întregii vieți și o poate lua oricând consideră El de cuviință. Dumnezeu și numai Dumnezeu poate da viață și numai Dumnezeu are dreptul de a o lua oricând dorește. De fapt, în cele din urmă, El ia viața fiecărei persoane la moarte. De la bun început, nu este viața noastră, ci a lui Dumnezeu. Deși este greșit să luăm o viață, cu excepția cazurilor de pedeapsă capitală, război și autoapărare, acest lucru nu înseamnă că este greșit ca Dumnezeu să facă acest lucru. Recunoaștem intuitiv acest lucru atunci când acuzăm o persoană sau o autoritate care ia o viață umană că "se joacă de-a Dumnezeu". Dumnezeu nu este obligat să prelungească viața nimănui nici măcar pentru încă o zi. Cum și când murim depinde în totalitate de El.
În al treilea rând, se poate argumenta că ar fi fost crud din partea lui Dumnezeu să ia viața tuturor canaaniților, cu excepția sugarilor și a copiilor. Fără protecția și sprijinul părinților, bebelușii și copiii mici erau oricum sortiți morții din cauza foametei. Șansele de supraviețuire pentru un orfan în Orientul Apropiat antic nu erau prea mari.
În cele din urmă, copiii din Canaan ar fi crescut probabil simpatizând cu religiile malefice practicate de părinții lor. Era timpul ca cultura idolatriei și a perversiunii să înceteze în Canaan, iar Dumnezeu dorea să folosească Israelul pentru a pune capăt acestei culturi. De asemenea, copiii orfani din Canaan ar fi crescut în mod natural cu resentimente față de israeliți. Probabil că unii ar fi încercat mai târziu să răzbune tratamentul "nedrept" al părinților lor și să întoarcă Canaanul la păgânism.
De asemenea, merită să ne gândim la starea veșnică a acelor copii uciși în Canaan. Dacă Dumnezeu i-a luat înainte de vârsta responsabilității morale, atunci au mers direct în rai (așa cum credem noi). Acei copii sunt într-un loc mult mai bun decât dacă ar fi trăit până la vârsta adultă ca oameni canaaniți.
Cu siguranță, chestiunea legată de faptul că Dumnezeu poruncește violența în Vechiul Testament este dificilă. Totuși, trebuie să ne amintim că Dumnezeu vede lucrurile dintr-o perspectivă eternă, iar căile Sale nu sunt căile noastre (Isaia 55:8-9). Apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu este deopotrivă bun și sever (Romani 11:22). Deși este adevărat că caracterul sfânt al lui Dumnezeu cere ca păcatul să fie pedepsit, harul și mila Sa rămân în continuare extinse pentru cei care sunt dispuși să se pocăiască și să fie salvați. Distrugerea canaaniților ne reamintește în mod sobru că, deși Dumnezeul nostru este milostiv și îndurător, El este și un Dumnezeu al sfințeniei și al mâniei.
English
De ce a tolerat Dumnezeu o violență atât de teribilă în Vechiul Testament?
