Întrebare
Care era calea de mântuire din Vechiul Testament?
Răspuns
Modul în care oamenii erau mântuiți în timpul Vechiului Testament este o întrebare confuză pentru unii. Știm că, în epoca Noului Testament, mântuirea vine prin har, prin credința în Isus Hristos (Ioan 1:12; Efeseni 2:8-9). Isus este Calea (Ioan 14:6). Dar, înainte de Hristos, care era calea?
O concepție greșită obișnuită despre calea de mântuire din Vechiul Testament este că evreii au fost mântuiți prin respectarea Legii. Dar știm din Scriptură că acest lucru nu este adevărat. Galateni 3:11 spune: "Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci «cel neprihănit prin credință va trăi»." Unii ar putea dori să respingă acest pasaj ca aplicându-se doar Noului Testament, dar Pavel citează din Habacuc 2:4 - mântuirea prin credință, în afara Legii, era un principiu din Vechiul Testament. Pavel i-a învățat pe oameni că scopul Legii a fost să servească drept "îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință" (Galateni 3:24). De asemenea, în Romani 3:20, Pavel afirmă că respectarea Legii nu i-a salvat nici pe evreii din Vechiul, nici pe cei din Noul Testament, deoarece "nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii". Legea nu a fost niciodată menită să salveze pe nimeni; scopul Legii a fost să ne facă "conștienți de păcat".
Dacă modul de mântuire din Vechiul Testament nu era respectarea Legii, atunci cum erau mântuiți oamenii? Din fericire, răspunsul la această întrebare este ușor de găsit în Scriptură, astfel încât nu poate exista nicio îndoială legat de întrebarea care era calea de mântuire din Vechiul Testament. În Romani 4, apostolul Pavel arată foarte clar că modul de mântuire din Vechiul Testament era același cu cel din Noul Testament, care este doar prin har, doar prin credință, doar în Hristos. Pentru a dovedi acest lucru, Pavel arată spre Avraam, care a fost mântuit prin credință: "Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire." (Romani 4:3) Din nou, Pavel citează Vechiul Testament pentru a-și dovedi punctul de vedere - Geneza 15:6, de data aceasta. Avraam nu ar fi putut fi mântuit prin respectarea Legii, deoarece a trăit cu peste 400 de ani înainte ca Legea să fie dată!
Pavel arată apoi că și David a fost mântuit prin credință (Romani 4:6-8, citând Psalmul 32:1-2). Pavel continuă să stabilească faptul că modul de mântuire din Vechiul Testament era doar prin credință. În Romani 4:23-24, el scrie: "Dar nu numai pentru el este scris că «i-a fost socotită ca neprihănire», ci este scris și pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru." Cu alte cuvinte, neprihănirea este "creditată" sau dată celor care au credință în Dumnezeu - Avraam, David și noi toți împărtășim aceeași cale de mântuire.
O mare parte din Romani și Galateni abordează faptul că există o singură cale de mântuire și un singur mesaj evanghelic. De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să pervertească Evanghelia adăugându-i lucrări umane, cerând să se facă anumite lucruri pentru a "câștiga" mântuirea. Dar mesajul clar al Bibliei este: calea mântuirii a fost întotdeauna prin credință. În Vechiul Testament, era vorba despre credința în promisiunea că, într-o zi, Dumnezeu va trimite un Mântuitor. Cei care au trăit în vremea Vechiului Testament Îl așteptau cu nerăbdare pe Mesia și credeau în promisiunea lui Dumnezeu privind venirea Robului Domnului (Isaia 53). Cei care au exercitat o astfel de credință au fost salvați. Astăzi privim înapoi la viața, moartea și învierea Mântuitorului și suntem salvați prin credința în ispășirea păcatelor noastre de către Isus Hristos (Romani 10:9-10).
Evanghelia nu este un mesaj exclusiv al Noului Testament. Vechiul Testament o conținea și el: "Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.» Așa că cei ce se bizuie pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios." (Galateni 3:8-9, citând Geneza 12:3)
Încă din Geneza 3:15, vedem promisiunea venirii unui Mântuitor, și pe tot parcursul Vechiului Testament există sute de promisiuni că Mesia va "mântui pe poporul Lui de păcatele sale" (Matei 1:21; cf. Isaia 53:5-6). Credința lui Iov a constat din faptul că știa că "Răscumpărătorul [lui] este viu și că Se va ridica la urmă pe pământ" (Iov 19:25). În mod clar, sfinții Vechiului Testament erau conștienți de Răscumpărătorul promis și au fost salvați prin credința în acel Mântuitor, în același mod în care oamenii sunt salvați astăzi. Nu există nicio altă cale. Isus este "piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți" (Faptele Apostolilor 4:11-12, citând Psalmul 118:22).
English
Care era calea de mântuire din Vechiul Testament?
