Întrebare
Cum ar trebui să privească un creștin tradiția?
Răspuns
Cuvântul tradiție poate avea două sensuri, unul secular și unul religios. În accepțiunea laică, tradiția este un ritual, un obicei sau o credință stabilită de mult timp care se transmite de la o generație la alta. De exemplu, familiile au anumite tradiții în modul în care celebrează sărbătorile, zilele de naștere sau vacanțele. Tradițiile familiale pot fi un mod sănătos și pozitiv de a menține coeziunea familiei. Tradițiile sociale pot contribui la crearea unui sentiment de apartenență în cadrul unei comunități. O școală poate avea o tradiție conform căreia, în fiecare an, bobocii care sosesc sunt însoțiți la primul meci de fotbal de către seniori. Respectarea acestor tradiții creează unitate și ajută la menținerea normelor sociale. Cu toate acestea, în domeniul religios, tradiția poate estompa granița dintre adevărul lui Dumnezeu și invenția omului, dezorientându-i astfel pe mulți. Creștinii ar trebui să privească tradiția religioasă cu precauție.
Tradiția religioasă era în plină vigoare în timpul lucrării pământești a lui Isus. El i-a certat adesea pe liderii religioși, spunând: "Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră." (Marcu 7:13) Cărturarii și fariseii adăugaseră atât de multe idei proprii la Legea lui Dumnezeu, încât oamenii de rând erau confuzi și se simțeau neputincioși să se supună tuturor. În Marcu 7:6-8, Isus a citat din Isaia pentru a-i mustra pe liderii religioși, spunând: "Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.» Observă că "poruncile oamenilor" erau prezentate ca și cum ar fi fost "doctrine" de inspirație divină. Și aceasta era problema.
Una dintre numeroasele tradiții păstrate de fariseii din vremea lui Isus implica spălarea ritualică a mâinilor înainte de masă. Respectarea acestei tradiții nu avea nimic de-a face cu curăția; preocuparea fariseilor era puritatea ceremonială. Odată, când un fariseu L-a invitat pe Isus să mănânce cu el, Isus a ocolit tradiția: "Gazda lui a fost uimită să vadă că el s-a așezat la masă fără să facă mai întâi ceremonia spălării mâinilor cerută de obiceiul iudaic." (Luca 11:38, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NLT) Isus nu încălcase nicio lege - nimic din poruncile mozaice nu cerea această spălare a mâinilor -, dar fariseul se aștepta totuși la respectarea obiceiului. Ignorarea totală de către Isus a acestei tradiții create de om stabilește o distincție clară între ceea ce este obligatoriu (poruncile lui Dumnezeu) și ceea ce nu este obligatoriu (tradiția umană).
Tradițiile religioase care înlocuiesc sau înlătură Legea lui Dumnezeu au existat încă din cele mai vechi timpuri. Acestea sunt încă în plină vigoare în cadrul fiecărei religii, precum și în cadrul majorității confesiunilor creștine. Ramurile liturgice ale creștinismului au cele mai evidente tradiții, dar și locurile de închinare mai relaxate le pot avea. Cei mai mulți dintre noi avem stilul nostru preferat de muzică, metoda de predicare, structura organizațională și rutinele de slujire pe care le acceptăm fără discuție. Atunci când ne confruntăm cu o schimbare, am putea chiar să simțim un sentiment de indignare morală, ca și cum schimbarea formatului serviciului sau adăugarea unei chitare bas ar fi o încălcare directă a poruncilor lui Dumnezeu. Ceea ce facem de fapt, poate chiar fără să ne dăm seama, este să ne păstrăm propriile tradiții, la fel ca fariseii. Putem chiar să ne simțim jigniți de Isus, la fel ca fariseii, atunci când El perturbă viziunea noastră tradițională despre cum credem noi că ar trebui să arate creștinismul (vezi Ioan 9:16).
Scriptura are straturi de semnificații. Cu cât pătrundem mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât aflăm mai multe despre Dumnezeu, iar acest lucru ne bulversează adesea propriile idei. Tocmai când credem că am înțeles lucrurile și suntem siguri că avem dreptate din punct de vedere teologic, moral și social, descoperim un alt strat care ne spulberă aceste încrederi. Atunci când ne agățăm de tradiție - fie ea confesională, teologică sau structurală - ca și cum ar fi Cuvântul lui Dumnezeu, ținem ușa închisă la revelația adevărului lui Dumnezeu pentru noi. El dorește să continue să ne surprindă cu Cine este El, pe măsură ce noi continuăm să-L urmăm (Ieremia 29:13). Dar tradiția religioasă ne stă adesea în cale. "Nu așa am făcut întotdeauna", este strigătul de luptă al tradiționaliștilor. Ruperea tradiției poate fi incomodă pentru mulți, la fel cum a fost și pentru farisei (Matei 5:33-34; Luca 6:26-27). Dar atunci când putem vedea clar linia de demarcație dintre propriile noastre tradiții și adevărul lui Dumnezeu, rămânem umili și flexibili în timp ce Dumnezeu continuă să ne transforme după chipul Fiului Său (Romani 8:29).
English
Cum ar trebui să privească un creștin tradiția?
