Întrebare
Ce este stoicismul? Ce îi învățau pe oameni stoicii greci?
Răspuns
Stoicismul este una dintre numeroasele filozofii grecești antice. În timp ce Pavel se afla în Atena, un grup de stoici l-au întâlnit și l-au angajat într-o dezbatere (Faptele Apostolilor 17:18) care a început în piață și a continuat în Areopag. Vorbindu-le stoicilor și altor filozofi adunați pe Colina lui Marte, Pavel a prezentat Evanghelia și a menționat în mod special altarul atenian dedicat „dumnezeului necunoscut” ca dovadă a ignoranței lor spirituale.
Stoicismul, care pune accentul pe raționalism și logică, este considerat în general opusul epicurismului, care este văzut ca promovând sentimentele și confortul. Mulți oameni cred că epicurismul se referă la plăcerile vieții, în timp ce stoicismul se referă la respingerea plăcerilor. Această viziune este simplificată excesiv, până la a deveni inexactă. În realitate, epicurismul te învață să-ți organizezi viața în așa fel încât să fie complet lipsită de stres, inclusiv de stresul provocat de excesele și căutarea plăcerii. Stoicismul adevărat spune să-ți aliniezi așteptările cu logosul – legea naturală a cosmosului – și să nu-ți faci griji pentru restul.
Stoicismul a fost predat pentru prima dată de Zeno în jurul anului 300 î.Hr. în stoa poikile (coloana pictată) din Agora din Atena. Filozofia este alcătuită din trei discipline. Baza filozofică a stoicismului este fizica sau lumea naturală. Stoicismul predă materialismul – că toată creația este alcătuită din materie, inclusiv zeul/logosul și sufletele umane (care sunt alcătuite din foc). Când cele cinci simțuri ale noastre interacționează cu alte obiecte materiale, realitatea acestora ne este impusă. Dar putem interpreta cu acuratețe aceste senzații doar prin logos, care definește modul în care funcționează lumea. Toate evaluările noastre, fie că se referă la temperatura unei băuturi sau la sentimentul unui dezastru iminent, sunt exacte doar în măsura în care suntem în armonie cu logosul. Etica – modul în care ar trebui să acționăm – se bazează pe logos. Cu cât suntem mai aproape de logos, cu atât vom acționa mai etic în mod natural, conform stoicismului.
Stoicismul spune că alinierea percepției cu logosul este o călătorie. Cineva care este complet imatur în ceea ce privește logosul acționează impulsiv și cu pasiune (apetit și/sau frică). Reacțiile sale la forțele externe sunt atât de lipsite de rațiune, încât îi limitează de fapt capacitatea de a face alegeri în viitor – ca omul care se înfurie, ucide și este închis. Această detașare și preferință pentru deciziile bazate pe rațiune îi conferă stoicului reputația de reprimator al sentimentelor. Odată cu maturizarea în logos, omul realizează că tot ceea ce este extern lui este neutru; este oikeion. Banii, casa, compania și, uneori, chiar și viața sunt neutre. Există diferite grade de oikeion. Viața, în general, este preferabilă morții. Dar dacă viața ar fi contrară logosului, moartea ar fi preferabilă.
Etapa finală a stoicismului este înțeleptul. Înțeleptul este complet guvernat de logos. Deciziile sale sunt întotdeauna logice și nu este niciodată atât de pasionat încât să nu poată gândi lucrurile pentru a face cea mai bună alegere. El experimentează bucuria, vigilența și dorința, dar nu este controlat de emoțiile sale sau de acțiunile lumii exterioare. Gândește-te la personajul Spock din Star Trek ca la unul instruit în filozofia stoică.
Un domeniu în care stoicismul contrazice creștinismul este fizica; întregul zeu stoic este greșit. Stoicismul susține un fel de panteism – că zeul nu este doar logos, ci logosul este zeu. Motivul pentru care logosul domnește în cosmos este că se află în toate lucrurile și face parte din toate lucrurile.
Cu toate acestea, unele părți ale stoicismului sunt asemănătoare cu creștinismul – de fapt, Ioan Îl numește pe Isus „Logos” în Ioan 1, unde titlul este tradus ca „Cuvânt”. Psalmul 119 este plin de versete care explică că bucuria vine odată cu urmarea Legii lui Dumnezeu. Și este adevărat că etica se bazează pe caracterul lui Dumnezeu. Dar există o mare diferență: logosul nu este o forță apatică, materială, care ordonează funcționarea universului. Logosul este o Persoană iubitoare, care interacționează intim cu viața noastră și ne răspunde.
În timp ce epicurienii discută și dezbat doar atât cât este necesar pentru a înțelege ceea ce cred, stoicii meditează constant. Pentru a răspunde în mod adecvat lumii, stoicii iau în considerare diferite scenarii și raționează care ar trebui să fie reacția potrivită. Biblia ne învață că ar trebui să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 1:2). Tradiția stoică a meditației este similară în unele privințe cu ceea ce numim studiu biblic inductiv – învață legea, descoperă ce înseamnă, aplic-o în acțiunile tale.
Stoicismul, în unele cazuri, a dat peste adevăr. Tratează lucrurile lumii cu ușurință. Știe că punctul de vedere al lui Dumnezeu este adevărul, iar al nostru poate fi distorsionat. Acționează într-un mod rezonabil, bazat pe adevărul logosului, nu pe pasiunile tale impulsive. Creștinilor li s-a dat Duhul Adevărului. Înțelegem că „alinierea” cu logosul nu provine dintr-o înțelegere mai profundă și mai rezonabilă a lumii naturale; în schimb, neprihănirea provine dintr-o relație cu Dumnezeu prin Hristos, adevăratul Logos. Dumnezeu nu este o forță impersonală și imuabilă; El este Isus Cel plin de iubire și grijă care a intrat în lumea noastră, S-a jertfit pentru noi și a înviat. Când Pavel a vorbit despre înviere în Areopag, discursul său a fost întrerupt de filozofii de acolo, iar „unii își băteau joc” (Faptele Apostolilor 17:32). Cu toate acestea, „unii au trecut de partea lui și au crezut” (versetul 34). Fie ca mulți alți stoici să-L găsească pe Mântuitorul.
English
Ce este stoicismul? Ce îi învățau pe oameni stoicii greci?
