Întrebare
Este Trinitatea prezentată în Vechiul Testament?
Răspuns
Cuvântul Trinitate nu este folosit în Biblie, dar doctrina triunității lui Dumnezeu ne este prezentată în mod clar în Noul Testament. Vechiul Testament nu ne învață în mod explicit despre această doctrină, dar conceptul de Trinitate este sugerat în anumite locuri. Am putea spune că Vechiul Testament pune bazele revelației ulterioare cu privire la Trinitate.
Doctrina Trinității își găsește suportul în Vechiul Testament în conceptul ebraic de pluralitate în unitate:
Deuteronomul 6:4 este un verset care pare, la început, să nege în totalitate doctrina Trinității: "Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn." (În mod interesant, singularul Iahve este cuplat cu pluralul Elohim în acest verset.) Cuvântul tradus prin "singurul" este ehad, care înseamnă "unul" sau "unitate"; totuși, cuvântul este folosit și în alte contexte pentru a sugera o pluralitate în cadrul unității. De exemplu, cuvântul ehad apare și în Geneza 2:24, care consideră două persoane ca fiind una: "[Bărbatul] se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur [ehad]." Evident, soțul și soția sunt persoane distincte, dar sunt numiți "una" - există diversitate în cadrul unității.
Doctrina Trinității găsește sprijin în Vechiul Testament în Numele lui Dumnezeu:
Simplul fapt că Dumnezeu se revelează folosind mai multe nume în Vechiul Testament ar putea fi un indiciu care arată natura Sa trinitară. Două dintre nume apar imediat: Elohim în Geneza 1:1 și Iahve în Geneza 2:4. Unii cercetători cred că numele multiple pentru Dumnezeu implică o diversitate în cadrul Divinității.
Unul dintre numele ebraice pentru "Dumnezeu" din Biblia noastră, Elohim, este la plural. Sufixul -im este plural, iar elohim, atunci când nu se referă la singurul Dumnezeu adevărat, este tradus prin "dumnezei" (plural) în Scriptură. Forma de plural a unui nume pentru Dumnezeul Unic ar putea fi considerată ca implicând o unitate perfectă a Persoanelor și este cu siguranță în concordanță cu învățătura Noului Testament despre Trinitate.
Adonai, tradus în Bibliile noastre ca "Domnul", apare de aproximativ 300 de ori în Vechiul Testament. Acest titlu pentru Dumnezeu este, de asemenea, la plural. Un scriitor comentează despre cuvântul Adonai: "Este semnificativ faptul că este aproape întotdeauna la plural și posesiv, însemnând "Domnii mei". Aceasta confirmă ideea unei trinități, așa cum se regăsește și în numele de Elohim" (Stone, Nathan, The Names of God, Moody Publishers, 2010, p. 35).
Doctrina Trinității găsește sprijin în Vechiul Testament în aparițiile Îngerului Domnului:
În mai multe locuri, Vechiul Testament consemnează întâlniri cu cineva numit "Îngerul Domnului". Această prezență supranaturală vorbește ca și cum ar fi Dumnezeu, Se identifică cu Dumnezeu și exercită responsabilitățile lui Dumnezeu. De exemplu, în Geneza 16:10, Îngerul Domnului îi spune lui Agar: "Îți voi înmulți foarte mult sămânța, și ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată." Desigur, Dumnezeu este Cel care îl binecuvântează pe Ismael, dar Îngerul Domnului este cel care îi face personal promisiunea mamei sale.
Același Înger al Domnului îi apare lui Avraam și Își asumă rolul lui Dumnezeu, spunându-i: "Știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." (Geneza 22:12, sublinierea noastră ) Vezi și Exodul 3:2; Judecători 2:1-4; 5:23; 6:11-24; 13:3-22; 2 Samuel 24:16; Zaharia 1:12; 3:1; 12:8. În mai multe pasaje, cei care Îl văd pe Îngerul Domnului se tem pentru viața lor pentru că "L-au văzut pe Domnul". Este clar că Îngerul Domnului nu a fost un simplu înger. Privit prin prisma învățăturii Noului Testament despre Trinitate, este ușor de concluzionat că Îngerul Domnului ar putea fi o apariție preîncarnată a lui Hristos.
Doctrina Trinității găsește sprijin în Vechiul Testament în descrierile sale despre Duhul lui Dumnezeu:
Leviții post-exilici vorbesc despre Duhul lui Dumnezeu ca fiind trimis de Dumnezeu și vorbind pentru Dumnezeu: "Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți" (Neemia 9:20); și "I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări prin Duhul Tău, prin proroci" (Neemia 9:30). Ambele versete par să facă o distincție între Dumnezeu și o altă personalitate numită Duhul lui Dumnezeu. A se vedea, de asemenea, Isaia 48:16 și Isaia 63:10.
Doctrina Trinității găsește sprijin în Vechiul Testament în autoreferințele lui Dumnezeu:
De cele mai multe ori, Dumnezeu vorbește despre Sine folosind pronume singulare (de exemplu, Exodul 33:19; Osea 11:9); alteori, El folosește pronume plural:
"Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.»" (Geneza 1:26, subliniere adăugată)
"Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul.»" (Geneza 3:22, sublinierea noastră)
În timp ce omenirea păcătoasă ridica turnul Babel, Dumnezeu a spus: "Haidem! să Ne coborâm și să le încurcăm acolo limba." (Geneza 11:7, subliniere adăugată)
În Isaia 6:8, Dumnezeu se referă la Sine atât în termeni de singular, cât și de plural: "Am auzit glasul Domnului, întrebând: «Pe cine să trimit și cine va merge pentru Noi?»" (subliniere adăugată)
Am putea presupune că, în fiecare dintre pasajele de mai sus, Dumnezeu folosește pur și simplu pluralul maiestuos pentru a sublinia puterea și măreția Sa. Sau am putea, de asemenea, să presupunem că se întâmplă ceva mai mult - și anume, că aceste afirmații fac aluzie la personalități discrete care există ca un tot unitar.
Doctrina Trinității găsește sprijin în Vechiul Testament în pasaje mesianice:
În Psalmul 110:1, David scrie: "Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»" Iată un exemplu în care Iahve îi vorbește lui Adonai și Îi acordă locul de cea mai mare onoare în cer. Isus a indicat acest psalm ca dovadă că Hristos este mai mult decât urmașul lui David - El este Domnul preexistent și mult mai mare decât David (Matei 22:41-45).
O altă profeție mesianică se găsește în Psalmul 45:6-7: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al Împărăției Tale este un toiag de dreptate. Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarășii Tăi de slujbă." Psalmistul, adresându-se lui Elohim, vorbește brusc despre "Dumnezeul Tău" care Îl onorează și Îl unge pe Destinatar.
Doctrina Trinității găsește sprijin în Vechiul Testament în repetarea calităților lui Dumnezeu sau a Numelui Său:
În Isaia 6:3, îngerii din jurul lui Dumnezeu Îl laudă ca fiind "sfânt, sfânt, sfânt". Repetarea de trei ori exprimă intensitatea și completitudinea sfințeniei lui Dumnezeu. De asemenea, unii cercetători deduc din cuvintele îngerilor o expresie a naturii trinitare a lui Dumnezeu, deoarece cele trei Persoane ale Divinității sunt egale în sfințenie și maiestate.
În mod similar, avem o repetare de trei ori a Numelui lui Dumnezeu în Numeri 6:24-26: "„Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să lumineze fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! Domnul să-Şi înalțe fața peste tine și să-ți dea pacea!"
Apelul făcut pentru binecuvântare la "Domnul . . . Domnul . . . Domnul" este considerat de unii cercetători ca oferind o imagine a Trinității.
În multe feluri, Vechiul Testament oferă o avanpremieră a revelației mai complete a Noului Testament, inclusiv a doctrinei despre Dumnezeu ca Ființă trinitară. Deși Trinitatea nu este vizibilă în mod clar în Vechiul Testament, există cu siguranță indicatori ai acestui adevăr.
English
Este Trinitatea prezentată în Vechiul Testament?
